Pe 6 octombrie, ministrul interimar al mediului, Elena Udrea, declara că România se află în procedură de infringment la Curtea Europeană de Justiţie pentru nerespectarea angajamentelor asumate privind ariile protejate.
În urma aderării sale la Uniunea Europeană în 2007, România trebuia să desemneze mai multe zone de protecţie a păsărilor, însă procesul legislativ a fost lent şi, deşi s-au făcut unele progrese, România nu şi-a onorat încă toate angajamentele asumate în domeniul conservării naturii. Astfel, în România, unde trăiesc 12 specii ameninţate cu dispariţia la nivel mondial, încă este nevoie de statut juridic de protecţie pentru mai bine de un milion de hectare, aşa cum fusese prevăzut iniţial.
"Păsările sunt un barometru al biodiversităţii. Protejarea habitatelor acestora are deci o importanţă vitală. Biodiversitatea este o resursă preţioasă, iar irosirea ei este în detrimentul nostru. De aceea, cer cu insistenţă României să corecteze aceste deficienţe şi să instituie imediat protecţia necesară", a spus comisarul european pentru mediu Stavros Dimas.
Teritoriul României adăposteşte numeroase specii de păsări, dintre care numai în Delta Dunării trăiesc peste 320 de specii. România ar fi trebuit să desemneze, pentru păsările sălbatice, suficiente zone protejate (arii de protecţie specială, APS), obligaţie prevăzută în Directiva Păsări.
"Conform tratatului european, statele membre pot ajunge în instanţă pentru omisiuni repetate de conformare la legislaţia comunitară", se mai arată în comunicatul CE.
Bucureştiul a primit un prim avertisment scris în octombrie 2007, moment până la care nu fusese desemnată nicio arie de protecţie specială. Ulterior, România a desemnat 108 APS, dar alte 21 au fost omise, deşi fuseseră iniţial prevăzute pentru acordarea acestui statut. În plus, unele APS desemnate sunt mult mai mici decât ar trebui să fie şi peste un milion de hectare, reprezentând circa 30% din zonele identificate iniţial ca arii importante pentru păsări, nu beneficiază de protecţie la ora actuală.
În septembrie 2008, Comisia a transmis României un al doilea şi ultim avertisment scris, dar România nu a răspuns prin niciun angajament oficial şi nici nu a terminat de desemnat zonele protejate, motiv pentru care este acum citată în faţa Curţii Europene de Justiţie.
Natura Europei este ocrotită prin două acte legislative fundamentale – Directiva Păsări şi Directiva Habitate. Prima obligă statele membre să desemneze o serie de situri adecvate ca arii de protecţie specială (APS) pentru conservarea păsărilor sălbatice. Desemnarea APS trebuie să se bazeze pe criterii ştiinţifice obiective şi verificabile.
Conform Directivei Habitate, fiecare stat membru trebuie să întocmească o listă a siturilor de importanţă comunitară (SIC) de pe teritoriul său, situri care pot contribui semnificativ la conservarea speciilor şi tipurilor de habitate valoroase ale continentului.
APS şi ASC alcătuiesc reţeaua de zone protejate Natura 2000, cel mai important instrument al UE pentru conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de plante şi de animale care trăiesc în perimetrul acestora.
În total, ariile protejate din România însumează 4,26 milioane hectare, respectiv 17,87% din suprafaţa terestră a ţării, potrivit datelor WWF România.
