A avut zilele acestea premieră cu “Furtuna”, testamentul artistic al lui Shakespeare. Despre această montare, despre libertate, despre spirite, despre actori, despre viaţă şi moarte am vorbit cu marea regizoare Cătălina Buzoianu.
E prima dvs. întâlnire cu “Furtuna”?
Da. De altfel, nu prea obişnuiesc să montez de mai multe ori acelaşi text. Doar “Pescăruşul” l-am pus în scenă prima dată când am terminat institutul şi apoi, mult mai târziu, la Teatrul Mic. Şi a mai fost şi “Maestrul şi Margareta” pe care l-am montat şi în România, şi în Israel, dar foarte diferit. Iar “Furtuna” este o piesă pe care te gândeşti să o pui în scenă la sfârşitul vieţii. Cred că dacă o montezi la tinereţe nu înţelegi nimic din ce-a vrut Shakespeare să spună.