Nu sînt foarte multe de spus. Preşedintele FRF a sosit superior şi elegant la conferinţa de presă. A fluturat regulamentele, ca pe aripile demult arse ale unor fluturi.
A surîs şi s-a delimitat. A explicat scandalul DNA cu tonul unui spectator de lux al fotbalului, venit cu business class de la Nyon, acolo unde lacul Leman se împarte printr-o linie invizibilă de apă turcoaz între Elveţia şi Franţa.
A spus ce nu poate face, dar asta se vede deja. Ce poate face i-ar fi interesat pe milioanele de microbişti cărora le-a promis, la a cincea sa încoronare, că “fotbalul va reprezenta integritate, spirit sportiv şi loialitate”. Exact acestea au fost cuvintele lui în faţa electorilor.
