Chiar să nu existe în România un politician cu bun-simţ, pe care să-l ducă inima şi capul să facă ceva şi pentru ţara asta, nu doar pentru el?. Îmi vine să vărs. Asta e o declaraţie politică. Acesta e sentimentul general care îi încearcă pe tot mai mulţi dintre compatrioţii mei. Mă refer la aceia de care ştiu eu, n-am pretenţia să vorbesc în numele tuturor.
Nu mai văd rostul pentru care ceea ce e poreclit politică în România merită să consume energii. La ce bun să facem dezbateri, azi, despre şmecheria de ieri, cod „Boc-Nica”? Ce folos să fi discutat alaltăieri despre marea revoluţie uninominală? Ori mâine despre noul caz „Androneasca”? Ne face viaţa mai bună? Nu.