Calea Dudeşti, în lumina felinarelor roşii de altădată

Calea Dudeşti nu mai e ce-a fost odată. Au dispărut restaurantele, au dispărut grătarele cu mititei, au dispărut şi fetele care îi agăţau odinioară, înainte de război, pe domnii cu pălărie şi baston.
Calea Dudeşti nu mai e ce-a fost odată. Au dispărut restaurantele, au dispărut grătarele cu mititei, au dispărut şi fetele care îi agăţau odinioară, înainte de război, pe domnii cu pălărie şi baston.
Majoritatea bărbaţilor îşi petreceau timpul liber în Calea Dudeşti, unde plăcerile erau la tot pasul şi doar veselia se citea pe chipurile bucureştenilor. Toată veselia a dispărut însă, sub buldozerele comuniştilor.
Calea Dudeşti nu mai e ce-a fost odată. Au dispărut restaurantele, au dispărut grătarele cu mititei, au dispărut şi fetele care îi agăţau odinioară, înainte de război, pe domnii cu pălărie şi baston.

Odata, demult, acolo răsunau gramofoanele. În praful trăsurilor şi sfârâitul grătarelor cu mici se pierdea "cartierul roşu" al micului Paris. Calea Dudeşti nu mai e ce-a fost odată. Au dispărut restaurantele, au dispărut grătarele cu mititei, au dispărut pana şi fetele care îi agăţau odinioară, înainte de război, pe domnii cu pălărie şi baston.

Puţini tineri îşi mai amintesc poveştile născute în Calea Dudeşti. Nina Suciu, o bătrână de 82 de ani îşi aminteşte Dudeştiul de altădată.

Femeia îşi aminteşte de cinematografele, căminul de fete şi de atmosfera străzii unde bărbaţii mergeau la Crucea de Piatră.

Majoritatea bărbaţilor îşi petreceau timpul liber în Calea Dudeşti, unde plăcerile erau la tot pasul şi doar veselia se citea pe chipurile bucureştenilor.

Toată veselia a dispărut însă, sub buldozerele comuniştilor. Nina îşi mai aduce aminte însă de vremurile de demult când studenţii şi fetele animau Calea Dudeştilor.

Acum sunetul gramofoanelor nu se mai aude decât în amintirile celor vârstnici. Imaginea unei epoci a rămas doar în fotografiile alb-negru, care au surprins pentru eternitate viaţa colorată, a Bucureştiului din secolul trecut.