Cătălin Predoiu a preluat mandatul de ministru al justiţiei în februarie 2008 cu misiunea să facă reforma în acest domeniu şi să înzestreze România cu patru coduri moderne. Misiunea sa putea să-i aducă lauri de glorie, ceea ce şi-a dorit de altfel, prin ambiţia manifestată în adoptarea codurilor, dar se pare că va avea parte doar de un răsunător eşec. Ademenit de mirajul de a rămâne în istorie ca mare legiuitor (poate a vrut să fie un Hammurapi al zilelor noastre), ministrul Predoiu a pierdut contactul cu realitatea şi a început să facă greşeli grave, una după alta. Singurul cod de care a uitat Predoiu în toată această poveste este cel al onoarei. Dacă există în mapa sa, îşi dădea demisia.
În primul rând, a desconsiderat societatea civilă şi a hotărât, cu de la sine putere, că opinia publică nu trebuie să fie consultată asupra formei finale a proiectelor de coduri, mai înainte de a le supune aprobării guvernului şi parlamentului.
