"Dacă versurile aparţin cu adevărat lui Traian Băsescu, dar şi dacă nu-i aparţin, se poate spune despre ele că nu au valoare literară şi că nici nu dovedesc în vreun fel că autorul ar fi talentat.
Ele demonstrează doar un entuziasm pentru poezie, o dorinţă de trăiri intense, trăite la scenă deschisă, şi chiar o predilecţie petru melodramă. Versurile "Ai alergat grăbit spre casă,/ Să vezi iar chipul mamei fericit./ Casa era pustie şi cernită" prefigurează, prin patetismul lor teatral, momentul în care Traian Băsescu (dacă, într-adevăr, el este autorul versurilor) a izbucnit în plâns, anunţând retragerea lui Theodor Stolojan din cursa pentru preşedinţie.
Strofa "Deasupra-ţi cerul se înalţă/ Şi de pe el privesc în jos,/Sute de stele ce-l admiră/ pe bravul om prietenos" dezamăgeşte prin folosirea cu stângăcie a limbii române. Cuvintele se împiedică parcă unele de altele, aşa cum nu se întâmplă în discursurile de azi ale lui Traian Băsescu, impecabil construite (chiar şi când sunt improvizate).
În plus, se remarcă reminiscenţele livreşti. Identificăm influenţa manualelor şcolare şi a lecturilor specifice adolescenţei (Eminescu, Coşbuc ş.a.). Versurile "Ca să aşezi în ţărâna proaspăt răvăşită/ Un trandafir, trei lacrimi ş-un sărut." sunt scrise, în mod evident, în stilul lui Ion Minulescu."
Reproducem mai jos integral versurile recitate de preşedintele Traian Băsescu:
"Deasupra-ţi cerul se înalţă
Şi de pe el privesc în jos,
Sute de stele ce-l admiră
Pe bravul om prietenos.
Iar după luni de mers pe-ntinderea albastră,
Întors din nou la ţărmul tău iubit,
Ai alergat grăbit spre casă,
Să vezi iar chipul mamei fericit.
Casa era pustie şi cernită
Şi ai plecat în Cer, spre cimitir,
Ca să aşezi în ţărâna proaspăt răvăşită
Un trandafir, trei lacrimi ş-un sărut.
La capul mamei ce murise tristă
Cu gândul la copilul ce-a crescut".
