Cum îţi dai seama că ai alergie – tipuri şi simptome
Alergiile respiratorii sunt cele mai cunoscute alergii numite rinite, rinosinuzite, astm bronşic alergic. Principalele cauze ale pacienţilor cu alergie respiratorie sunt:
● în cazul rinitei alergice: strănut, mâncărime de nas (prurit nazal), nas care curge apos (rinoree apoasă), nas înfundat (obstrucţie nazală bilaterală, alternantă);
● în cazul astmului alergic: mâncărime în cerul gurii (prurit palatinal) şi în ureche (prurit otic), oboseală (fatigabilitate), durere de cap (cefalee), lipsa poftei de mâncare (anorexie), scăderea sau lipsa mirosului (hiposmia sau anosmia), tuse, respiraţie şuierătoare (wheezing), senzaţie de sufocare (dispnee) sau de constricţie a pieptului.
Alergiile respiratorii se pot manifesta sezonier sau zi de zi (peren) în funcţie de prezenţa alergenului cauzator şi se pot prezenta în forme diferite de severitate. Cei mai frecvenţi alergeni respiratori sunt acarienii din praful de casă, mucegaiurile, polenurile, epiteliile şi perii de animale de companie (câini, pisici, iepuri, porcuşor de guineea, etc).
Alergiile alimentare se manifestă rapid după ingerarea alimentului alergenic şi se manifestă prin prurit orofaringian, erupţii cutanate pruriginoase, edeme faciale, linguale sau glotice (acesta din urmă reprezintă edem cu localizare de gravitate putând determina sufocare şi deces prin insuficienţă respiratorie acută), greaţă, vărsături, diaree sau uneori reacţii brutale ale întregului organism asociate cu scădere de tensiune arterială (şoc anafilactic).
Principalii alergeni alimentari sunt: proteinele laptelui de vacă, albuşul şi gălbenuşul de ouă, alunele, arahidele, soia, peştele, ţelina, morcovul, făina de grâu, roşiile, kiwi, bananele, cafeaua, cacao, piersici, caise, etc. Teoretic orice proteină alimentară poate fi alergenică. Alergia alimentară se întâlneşte cel mai frecvent la copii, dar este destul de des întâlnită şi la vârsta adultă. Pe langă cele 2 categorii mai există şi alte tipuri de alergii: alergii la veninul de insecte, alergii medicamentoase, alergii la animale, etc.
Diagnostic: Cum afli la ce ai alergie
Diagnosticul alergiei şi identificarea alergenului care cauzează reacţia alergică este uneori dificilă, necesitând identificarea acestor IgE specifice prin diverse metode. Se pot efectua teste alergologice fie cutanat (tehnica prick), fie prin recoltare de sânge şi tehnici specifice de laborator, scrie unica.ro.
Testarea cutanată prick este cea mai des utilizată (folosind soluţii standardizate de alergeni pentru testare), este cea mai ieftină şi mai rapidă (rezultatele se obţin în 15-20 minute) şi este mai bine corelată cu adevaratele sensibilizari alergice relevante pentru simptomele pacientului. Este nonagresivă, nedureroasă şi nepericuloasă dacă este efectuată corect, în corelaţie cu istoricul alergic al pacientului şi cu stadiul de boală prezent. Pentru o bună interpretare a testarii, este necesar întreruperea administrarii oricarui tratament antialergic cu minim 3 zile anterior efectuării acesteia. Se poate efectua la orice vârstă, inclusiv la copii mici.
Testarea alergologică din sânge se indică doar pentru pacienţii la care nu se pot respecta condiţiile unei testării cutanate corecte, sunt investigaţii invazive (presupun recoltare de sânge venos), sunt mult mai scumpe, rezultatele se obţin în funcţie de laborator în câteva zile. Există tehnici diferite de laborator care identifică fie individual anticorpii de alergie pentru un singur alergen, fie pentru un grup de alergeni (ex analizele numite Panel 20 alergeni). Testele sangvine nu sunt superioare ca sensibiliate şi specificitate testelor cutanate, de multe ori necesitând o interpretare corecta a relevanţei lor în funcţie de simptomele pacientului.
Atenţie: Măsurarea nivelului seric de IgE total, nu este foarte valoroasă pentru stabilirea unui diagnostic de alergie, ea fiind doar orientativă, deoarece există mulţi pacienţi alergici cu IgE total normal.
Pentru pacienţii cu alergie respiratorie se impune de cele mai multe ori efectuarea de investigaţii ale funcţiei pulmonare, cea mai utilizată fiind spirometria.
Spirometria măsoară cu ajutorul unui aparat numit spirometru, volumele şi debitele de aer pe care le mobilizează plamanul unei persoane la un moment dat. Este o metodă non-invazivă, uşor de realizat, ieftină, reproductibilă. Prin această investigaţie se evidenţiază mai ales obstrucţia căilor respiratorii, severitatea şi reversibilitatea acesteia la tratament bronhodilatator. E bine de efectuat seriat, repetat, în diverse momente, fie ale zilei, fie în funcţie de simptomele pacientului pentru a obiectiva cauzele acestuia, fie pentru monitorizarea răspunsului la tratament. Ea este esentială pentru diagnosticul şi stadializarea severităţii astmului bronşic.
Atenţie: Trebuie ştiut că toţi pacienţii cu rinită şi rinosinuzită alergică ar trebui să efectueze spirometria, pentru că, această afecţiune se asociază foarte frecvent cu astmul bronşic.
Tratamentul alergiei
Orice investigaţie clinică, biologică sau funcţională a unei alergii va fi stabilită numai după un consult alergologic în care medicul va detalia în amănunţime întreg istoricul alergic şi medical al pacientului, astfel încât investigaţiile să fie alese corect şi să fie relevante pentru stabilirea corectă a diagnosticului şi a tratamentului adecvat.
Tratament pentru alergii respiratorii
Prima masură de tratament în alergii, evitarea alergenilor, reprezintă o etapă esenţială în tratamentul. Tratamentul medicamentos al rinitei alergice se adresează controlului simptomelor: strănut, mâncărime nazală (prurit), rinoree apoasă şi nas înfundat (obstrucţie nazală).
Corticosteroizii aplicaţi intranazal (topic) sunt cea mai eficientă medicaţie deoarece ameliorează simptomele şi reduc inflamaţia.
Terapia astmului bronşic cuprinde două braţe terapeutice: medicaţia de control (‘’controller’’) care se administrează zilnic, pe termen lung şi urmăreşte controlul simptomelor şi medicaţia de criză (‘’reliever”) reprezentată de bronhodilatatoare cu durată scurtă de acţiune (Salbutamol,etc.) care acţionează rapid şi care se folosesc când apar simptome de astm.
În cazul rinitei alergice sau al astmului ce prezintă şi sensibilizare la un alergen, imunoterapia specifică (ITS) cu vaccinuri alergenice este singura metodă terapeutică care reuşeste să inducă desensibilizarea faţă de alergenul sensibilizant. Administrarea ITS se poate face sub piele – asemanator vaccinurilor (subcutanat) sau sublingual (SLIT). Durata medie a acestui tratament este intre 3-5 ani.
Ce sunt de fapt alergiile
“Omul modern este mai izolat ca niciodată şi prins în plasele societăţii moderne (serviciu, televizor, jocuri, socializare virtuală, etc). Această izolare expune repetat organismul la alergenii din clădiri (praf, mucegai, păr de animale, etc). Igiena exagerată, agresiunea organismului cu substanţe chimice şi consumul de alimente tratate chimic, reprezintă o parte importantă din factorii declanşatori ai apariţiei bolilor alergice”, avertizează specialiştii alergologi ai clinicii Gral Medical.
Ei explică şi ce înseamnă o alergie: un răspuns imunitar îndreptat într-o direcţie greşită, adică sistemul imunitar produce în cantitate crescută nişte anticorpi (Imunoglobuline E) faţă de anumite substanţe numite alergeni, substanţe tolerate însă de majoritatea persoanelor. Există şi alte mecanisme de producere a reacţiilor alergice, dar cel mai frecvent întâlnit este acesta prin IgE.
Bolile alergice se pot manifesta la nivelul pielii şi mucoaselor (urticarie, angiodem cu sau fără localizare de gravitate), la nivel digestiv (alergii alimentare, diaree, meteorism abdominal), la nivelul ochilor (conjuctivită alergică), la nivelul căilor respiratorii (rinită, astm bronşic alergic) sau chiar la nivelul întregului organism (reacţii sistemice – soc anafilactic).
