Adrian Diaconu a început boxul în 1987, într-o sală din Ploieşti, la îndemnul tatălui său. \"Tata a iubit foarte mult acest sport. Şi eu îl iubesc şi mi-a plăcut din prima zi. Ăsta e singurul lucru pe care ştiu să-l fac, tot ce am realizat se datorează boxului\", spune Adrian Diaconu.
Primul său antrenor a fost Ion Moroiţă. \"A fost un copil cu viaţă multă în el, cu inteligenţă, cu răutate, cu toate lucrurile care devin calităţi pentru un boxer\", spune acesta despre cel care la 21 de ani de când a pus prima oara mănuşile de box în mâini avea să câştige titlul mondial la categoria semigrea, versiunea WBC.
26 de victorii, dintre care 15 obţinute prin KO, şi doar două înfrângeri. Este cartea de vizită a lui Adrian Diaconu, supranumit Rechinul. Un pugilist de care este mândră nu doar România, ci şi Canada, ţară care i-a acordat cetăţenia în 2008. Drumul către glorie nu a fost aşa uşor pentru Diaconu: \"Programul meu începe de vreo 10 ani la 6.30 dimineaţa. Urmează primul antrenament, la 7 trebuie să fiu pe pistă, stau o oră şi jumătate, şi la 13.30 este celălalt antrenament\".
Diaconu a terminat anul 2009 cu două înfrângeri, singurele din carieră. Cel care a reuşit să-l doboare a fost canadianul Jean Pascal. \"Ce nu ştie lumea e că el s-a urcat în ring cu mâna dreaptă puţin lovită. Iar în timpul meciului s-a umflat şi stânga, care a recidivat, şi de aici a pornit totul. Vedeţi câte sacrificii? Organismul e uzat, e lovit. E un sport care lasă urme, sechele\", explică Ion Moroiţă, adăugând că Adrian Diaconu nu are de gând să pună mănuşile în cui, \"dar poate să fie forţat\".
\"Am fost la toţi doctorii, acum s-a retras, dar a fost umflată, e vânătă. Infiltraţiile tocmai de asta le fac, ca să nu simt durerea\", a spus Diaconu, arătând vânătăile de pe mâna dreaptă.
\"Să nu uităm că nu orice român a ajuns să ţină un meci de titlu mondial aşa de des şi să nu uităm că nu a făcut România de râs sub nicio formă\", a subliniat, în încheiere, primul antrenor al lui Diaconu.