La o bere, Viorel Hrebenciuc, al doilea cetăţean al patriei cu imunitate absolută după Traian Băsescu, a “spumat” informaţia că mult-doritele coduri ar putea intra pe asumarea răspunderii guvernamentale. Toată lumea a fost de acord”. De când cu asumarea lui 247, din timpul Monicăi Macovei de Strasbourg, prin care s-au luat înapoi puterile ce fuseseră date CSM-ului de către Cristian Diaconescu la recomandarea Comisiei Europene, e clar că cel mai bine ar fi să lăsam aceste legi de importanţă capitală să treacă prin Parlament. Atâta dezechilibru a creat asumarea răspunderii fostei puteri executive D.A. în Justiţie, încât N.U. mai avem nevoie de un asemenea instrument. Dincolo însă de şuşotelile dintre Băsescu şi Hrebenciuc, dincolo de noile coduri care pot fi asumate sau adoptate, trebuie privită curtea Justiţiei. Ieri, într-o emisiune televizată, conservatorul Bogdan Ciuca zicea: “Noi, clasa politică, dorim reformă în Justiţie!”. Zău? De vreo 19 ani încoace, toate “clasele politice”, cu mâinile încleştate pe ciolan, au avut acelaşi slogan. Fiecare dintre ele a vrut reforma în Justiţie. Una care să le aparţină. Să poarte “ştampila” lor. Toată lumea se dădea, ieri, de ceasul morţii pe tema codurilor, uitând că Justiţia a ajuns într-un mare impas.
