Studiul arată o dezorganizare a arhitecturii cerebrale la copiii autişti. Dacă descoperirea va fi confirmată de alte studii viitoare, "vom putea deduce că ea reflectă un proces care apare cu mult timp înainte de naştere", a explicat medicul Thomas Insel, directorul Institutului american de sănătate mintală (NIMH) care a finanţat studiul, publicat în revista New England Journal of Medicine.
"Aceste rezultate arată importanţa unei intervenţii precoce" pentru a trata autismul, care afectează un copil din 88 din Statele Unite ale Americii.
"Autismul este în general considerat ca o tulburare de dezvoltare a creierului, însă studiul nu a identificat deocamdată leziunea care ar fi vinovată de acest lucru", a subliniat acelaşi cercetător.
"Dezvoltarea creierului unui fetus în timpul sarcinii include apariţia cortexului - sau scoarţă cerebrală -, format din şase straturi distincte de neuroni", a precizat medicul Eric Courchesne, director la Autism Center of Excellence de la Universitatea California din San Diego, coautor al studiului.
"Am descoperit, doar în anumite zone, anomalii în dezvoltarea straturilor corticale la majoritatea copiilor autişti", a adăugat el.
Medicii au analizat eşantioane de ţesut cerebral post-mortem provenind de la 11 copii autişti cu vârste de la 2 la 15 ani în momentul decesului. Cercetătorii le-au comparat cu probe prelevate de la grupul ţintă alcătuit din 11 copii care nu erau autişti.
Oamenii de ştiinţă au analizat o serie de 25 de gene care servesc ca biomarkeri pentru anumite tipuri de celule cerebrale ce formează cele şase straturi diferite ale cortexului.
Ei au constatat că acei biomarkeri erau absenţi la 91% din creierele copiilor autişti şi doar la 9% din grupul ţintă.
Indiciile privind dezorganizarea celulelor cerebrale apar sub forma unor pete cu lungimi de 5-7 milimetri în diverse zone în straturi diferite ale lobului frontal şi temporal, a precizat profesorul Courchesne.
Aceste regiuni cerebrale reprezintă sediul funcţiilor sociale, al emoţiilor, al comunicării şi al limbajului - care cunosc anumite disfuncţii în cazul persoanelor autiste.
Potrivit aceluiaşi neurolog, descoperirea "are potenţialul de a identifica nu numai momentul şi locul în care acele anomalii se dezvoltă, ci şi cauza lor, deschizând astfel drumul către o detectare precoce a autismului".
În plus, faptul că aceste anomalii sunt distanţate între ele şi nu afectează ansamblul straturilor cortextului ar trebui să permită creierului să repare aceste conexiuni defectuoase folosind ţesuturile corticale sănătoase.
Profesorul Courchesne consideră că mecanismul vinovat de această dezorganizare a structurilor corticale reprezintă o disfuncţie a reţelelor de gene care controlează producţia de celule cerebrale şi formarea celor şase straturi ale cortexului.
El a reamintit faptul că a descoperit recent, într-un studiu publicat în urmă cu doi ani în Journal of the American Medical Association (JAMA), un număr exagerat de mare de neuroni în cortexul prefrontal al autiştilor, cu 67% mai mare în comparaţie cu numărul de neuroni al copiilor care nu sunt autişti.
