Premiul Nobel pentru Medicină 2023 a fost câștigat de cercetătoarea Katalin Kariko (Ungaria) şi medicul și cercetătorul Drew Weissman (SUA). Cei doi au fost recompensaţi pentru „descoperirile lor despre modificările bazei de nucleotide care au permis dezvoltarea unor vaccinuri cu ARN mesager eficiente împotriva COVID-19”, a anunțat Comitetul Premiilor Nobel 2023, potrivit agerpres.ro.
Descoperirea făcută de Katalin Kariko şi Drew Weissman a avut o importanţă crucială pentru ca platforma de vaccinuri cu ARN mesager să devină adecvată pentru utilizare clinică într-un moment în care era cea mai mare nevoie pentru aşa ceva, făcând din ea o contribuţie extraordinară la dezvoltarea medicinei şi deschizând calea către viitoare aplicaţii ale tehnologiei cu ARN mesager.
După izbucnirea pandemiei COVID-19, au fost dezvoltate cu o viteză record două vaccinuri cu ARN mesager modificat prin prelucrarea bazei care codifică proteina de suprafață a SARS-CoV-2. Astfel, au fost raportată o protecție de aproximativ 95%, iar ambele vaccinuri au fost aprobate încă din decembrie 2020.
Povestea vaccinului anti-COVID-19 a fost relatată în august 2021 de medicul american și expertul în în boli infecțioase Catherine O`Neal, în clipul postat pe pagina sa de Facebook de Răzvan Cherecheș, specialist în Sănătate Publică, profesor la Universitatea Babeș-Bolyai Cluj-Napoca.
Dr. Kariko şi Weissman s-au cunoscut la începutul anilor 1990, când lucrau la Universitatea din Pennsylvania, în SUA. Tehnologia revoluționară, prin ARN mesager, realizată prin inginerie genetică, a fost studiată de peste 15 ani. Pentru că studiul unor vaccinuri împotriva coronavirusurilor a început încă din 2002 prin folosirea ingineriei genetice, adică prin tehnologia ARN mesager, așa cum o știm astăzi, odată cu pandemia de coronavirus. Interesul pentru tehnologia ARN mesager a început să crească odată cu epidemiile de coronavirus care au mai fost. Iar în 2010, mai multe companii lucrau la dezvoltarea acestei metode. Au fost dezvoltate vaccinuri împotriva virusului Zika și MERS-CoV, acesta din urmă este strâns legat de SARS-CoV-2. Înainte de pandemia de coronavirus din 2019-2020, alte două epidemii provocate de coronavirusuri apărute la om au inclus Sindromul Respirator Acut Sever (SARS) și Sindromul Respirator din Orientul Mijlociu (MERS), descoperite în 2002-2003 și 2012. SARS-CoV s-a răspândit din China în 29 de țări, China și Hong Kong fiind cele mai afectate, în timp ce MERS-CoV în 27 de țări, fiind descoperită pentru prima dată în Arabia Saudită. Până la pandemia de coronavirus SARS-CoV-2 nu erau disponibile tratamente eficiente, vaccinuri. Niciun caz cunoscut de SARS-CoV la om nu a mai fost raportat din 2005, în schimb cazuri de MERS-CoV, mai virulentă, au mai fost raportate din septembrie 2012.
Anunțul decernării Premiului Nobel 2023 pentru Medicină și Fiziologie a fost făcut luni de secretarul general al Comitetului Nobel la sediul Institutului Karolinska din Stockholm, Suedia, Thomas Perlmann.
"Descoperirile celor doi laureaţi ai Premiului Nobel 2023 au fost esenţiale pentru dezvoltarea unor vaccinuri ARNm eficiente împotriva COVID-19 în timpul pandemiei care s-a declanșat la începutul anului 2020.
Prin descoperirile lor revoluţionare, care au schimbat fundamental înţelegerea noastră despre felul în care ARN-ul mesager interacţionează cu sistemul nostru imunitar, laureaţii din acest an au contribuit la dezvoltarea într-un ritm fără precedent a unor vaccinuri în timpul uneia dintre cele mai mari ameninţări la adresa sănătății umane din epoca noastră.
Atunci când virusul SARS-CoV-2 a apărut la sfârşitul anului 2019 şi s-a răspândit cu rapiditate în toate zonele lumii, puţini credeau că vaccinuri eficiente puteau fi dezvoltate în timp util pentru a ajuta la reducerea poverii tot mai mari pe care această boală o avea asupra sănătăţii globale. Cu toate acestea, mai multe vaccinuri au fost autorizate într-un timp record, iar primele două seruri care au fost aprobate şi care s-au dovedit a fi şi cele mai eficiente au fost produse pe baza noii tehnologii ARN mesager.
Conceptul utilizării ARN-ului mesager în vaccinare şi în furnizarea in vivo a unor proteine terapeutice a fost propus pentru prima dată în urmă cu peste 30 de ani, însă mai multe obstacole trebuiau să fie depăşite pentru a-l transforma într-o realitate clinică. Primele experimente au demonstrat că transcrierea in vitro a ARN-ului mesager stimulează reacţii inflamatorii nedorite şi o producţie ineficientă de proteine în celule şi ţesuturi.
Un punct de cotitură a constat în descoperirea făcută de Katalin Karko şi Drew Weissman, care au demonstrat că ARN-ul produs cu baze modificate eludează recunoaşterea imunitară înnăscută şi îmbunătăţeşte acțiunea proteinelor. Aceste descoperiri, în combinaţie cu dezvoltarea unor sisteme eficiente pentru furnizarea de ARN mesager in vivo, stabilizarea antigenului Spike al SARS-CoV-2 şi investiţiile fără egal făcute de industria farmaceutică şi de guverne, au dus la autorizarea a două vaccinuri cu ARN mesager şi cu o rată mare de succes împotriva COVID-19 la sfârşitul anului 2020. (...)
Flexibilitatea impresionantă și viteza cu care pot fi dezvoltate vaccinurile cu ARN mesager deschid calea pentru utilizarea noii platforme și pentru vaccinuri împotriva altor boli infecțioase.
Alte câteva vaccinuri împotriva SARS-CoV-2, bazate pe diferite metodologii, au fost, de asemenea, introduse rapid și, împreună, au fost administrate la nivel mondial peste 13 miliarde de doze de vaccin COVID-19.
Vaccinurile au salvat milioane de vieți și au prevenit îmbolnăviri grave la multe altele, permițând societăților să iasă din carantină și izolare și să revină la condiții normale.
Prin descoperirile lor fundamentale privind importanța modificărilor bazelor din ARN mesager, laureații Premiului Nobel pentru Medicină din acest an au contribuit în mod critic la această evoluție transformatoare în timpul uneia dintre cele mai mari crize de sănătate din zilele noastre, mai transmite Comitetul Premiilor Nobel 2023 într-un comunicat de presă.
