Oamenii de ştiinţă au detectat un disc uriaş de deşeuri spaţiale în jurul unei stele tinere, denumită NGC-2547 ID8, care se află la o distanţă de 1.140 de ani-lumină de Terra, în constelaţia Vela. Acel nor de deşeuri spaţiale s-a format atunci când două corpuri cereşti - asteroizi de mari dimensiuni sau protoplanete - au intrat în coliziune, în urmă cu doi ani, potrivit huffingtonpost.com.
"Aceasta a fost prima detectare a unui impact planetar din afara sistemului nostru solar", a declarat coordonatorul studiului, Huan Meng, cercetător la Universitatea Arizona din Tucson.
Steaua NGC-2547 ID8 are aceeeaşi mărime şi greutate cu Soarele şi are vârsta de 35 milioane de ani - aceeaşi vârstă pe care o avea şi Soarele atunci când o serie de coliziuni similare au condus la formarea planetelor telurice din Sistemul Solar, precum Terra şi Marte.
Huan Meng şi colegii lui au studiat steaua NGC-2457 ID8 cu ajutorul telescopului spaţial Spitzer operat de NASA şi al altor instrumente de la sol. Cercetătorii au studiat acel obiect cosmic din mai 2012 până în august 2013, cu excepţia unei pauze, între august 2012 şi ianuarie 2013, când acea stea se afla pe direcţia Soarelui şi nu putea fi studiată.
Atunci când NGC-2547 ID8 a putut fi din nou urmărită în ianuarie 2013, telescopul Spitzer a detectat în spectrul infraroşu o emisie uriaşă de particule de praf spaţial. Acea "explozie" s-a estompat cu rapiditate în perioada următoare.
Modelele computerizate de evoluţie astronomică sugerează faptul că acea emisie de praf a fost cauzată de impactul a două corpuri telurice masive - asteroizi de mari dimensiuni sau protoplanete - şi ar putea da naştere unei planete telurice, precum Terra, în zona locuibilă din jurul stelei NGC-2547 ID8. Planetele gazoase uriaşe, precum Saturn, se formează mult mai departe de steaua în jurul căreia orbitează şi într-o fază mai timpurie din viaţa stelei în cauză.
Coliziunea s-a produs probabil cu puţin timp înainte de observaţiile făcute în 2012 şi 2013. Ea a produs un nor uriaş de vapori care s-a condensat în mici sferule de silicat, care, la rândul lor, s-au transformat în praf cosmic, în urma coliziunilor dintre ele.
Astfel de impacte pot fi distrugătoare sau constructive, spun oamenii de ştiinţă. Uneori, obiectele cereşti se distrug reciproc, aşa cum pare să fie cazul impactului din apropierea stelei NGC-2547 ID8, însă, alteori, ele pot să se lipească unul de altul şi să genereze astfel un corp ceresc şi mai mare, care va deveni o nouă planetă.
Observaţiile făcute de telescopul Kepler operat de NASA sugerează faptul că planetele telurice reprezintă corpuri destul de obişnuite în galaxia noastră, Calea Lactee.
