Zenon a trăit în Grecia Antică, între anii 490-430 î.e.n., și a fost unul dintre membrii școlii de gândire a lui Parmenide. Datorită paradoxurilor logice pe care le-a inventat, Aristotel l-a supranumit fondatorul dialecticii. Problemele pe care acesta le-a formulat, cunoscute sub denumirea de ”paradoxurile lui Zenon”, au încurcat, amuzat, intrigat pe mulți învățați de-a lungul celor două milenii. Acesta le-a formulat cu scopul de a demonstra una dintre teoriile școlii mentorului său, Parmenide, conform căreia credința în pluralitate-existența mai multor variante, soluții, lucruri, etc, este greșită și că, de fapt, ”toate sunt una”. Și asta pentru că toate aceste variante, soluții duc la concluzii absurde, potrivit credințelor lui Zenon.
Unul dintre paradpxuri, și cel mai cunoscut, se numește "Ahile şi ţestoasa". Iată care sunt elementele de baza ale paradoxului lui Zenon!
Ahile, celebrul erou al războiului troian, este angajat într-o cursă cu o broască ţestoasă. Conştient de abilităţile sale fizice, Ahile îi oferă un avantaj de 100 m broaştei ţestoase. Chiar dacă sarcina lui Ahile de a depăşi ţestoasa pare iniţial uşoară, nu va trece mult până când acesta constată o problemă. Înainte de a depăşi broasca ţestoasă, el trebuie să o ajungă mai întâi din urmă. În timp ce Ahile acoperă diferenţa dintre el şi broasca ţestoasă, broasca ţestoasă creează constant un decalaj.
Mai multe pe divahair.ro.
