În Grecia antică și Roma, oamenii trăiau în medie 20-35 de ani, iar până spre jumătatea anilor 1800, durata de viață abia crescuse la 40 de ani.
Apoi însă, din 1900, durata de viață s-a dublat spectaculos, în primul rând datorită tratamentelor care au eradicat boli precum tifosul, variola sau scarlatina, dar și prin îmbunătățirea culturii sanitare a oamenilor. În prezent, speranța de viață în țările cele mai industrializate este de peste 75 de ani, iar oamenii de știință prevăd că până în 2070 va ajunge la 87 de ani.
Acestea sunt statistici, dar cercetarea de avangardă va fi cu cel puțin un pas înainte. Deja cercetătorii de la Colegiul de Medicină Albert Einstein din New York au reușit ca, prin introducerea de celule stem în creierul animalelor, au încetinit procesul de îmbătrânire la șoareci cu 10-15%.
Mulți experți sunt acum de acord că nu există o perioadă determinată a îmbătrânirii și morții. Ca să simplificăm raționamentul, ne putem gândi la 2 autoturisme identice, dar care sunt folosite în mod diferit: unul este întreținut ireproșabil, celălalt circulă în cele mai aspre condiții, fără a se acorda nicio atenție întreținerii.
Andrew Steele, autorul unei noi cărți despre, este de părere că nu există niciun motiv pentru care un om nu ar putea trăi până la vârsta de 200 de ani, relatează The Daily Star. „La fiecare câțiva ani apar studii care propun un fel de limită fundamentală a duratei de viață umane, dar le lipsește întotdeauna o piesă crucială: nu am încercat niciodată să tratăm procesul de îmbătrânire până acum. Nu pot vedea motivele fizice sau biologice pentru care oamenii nu am putut trăi până la 200 – provocarea este dacă putem dezvolta știința biomedicală pentru a face acest lucru posibil.”
Dr. Steele nu a explicat, totuși, cum s-ar putea întâmpla asta, probabil va explica asta într-o carte ulterioară.
