Această planetă telurică, aflată la o distanţă de 560 de ani-lumină de Terra, a fost descoperită de misiunea Kepler, lansată de Agenţia spaţială americană (NASA), au anunţat, luni, oamenii de ştiinţă prezenţi la o conferinţă organizată, în oraşul Boston, de American Astronomical Society.
Această mega-planetă, denumită Kepler-10c, are un diametru de 29.000 de kilometri, adică de 2,3 ori mai mare decât cel al Terrei.
"Surpriza a fost totală atunci când am înţeles ceea ce găsisem", a declarat astronomul Xavier Dumusque, de la Centrul de astrofizică Harvard-Smithsonian.
Până în prezent, astronomii nu credeau în existenţa unui astfel de "monstru teluric", deoarece, cu cât planeta este mai mare, cu atât forţa ei de atracţie gravitaţională o face să adune în jurul ei nu doar materiale solide, ci mai ales cantităţi mari de hidrogen, transformând-o astfel într-o planetă uriaşă gazoasă, precum Jupiter.
"Este Godzila planetelor de tipul Terrei!", a declarat Dimitar Sasselov, directorul proiectului despre originile vieţii lansat de Universitatea Harvard (Harvard Origins of Life Initiative). "Dar, spre deosebire de monstrul din film, Kepler-10c are implicaţii pozitive asupra vieţii", a adăugat el.
Misiunea Kepler lansată de NASA poate doar să repereze planete, dar nu poate să precizeze dacă acestea sunt gazoase sau telurice.
Dimensiunea impozantă a "Godzillei" sugerează mai degrabă o planetă de tip "mini-Neptun", mai mare decât Terra, înconjurată de un strat gros de hidrogen şi heliu.
Un telescop amplasat pe Insulele Canare a putut să determine că această mega-planetă are o masă de 17 ori ori mai mare decât cea a Terrei, depăşind aşteptările astrofizicienilor.
"Kepler-10c şi-a conservat atmosfera pe parcursul existenţei sale, întrucât planeta este suficient de mare pentru ca atmosfera să nu îi scape", a declarat Xavier Dumusque.
Kepler-10c, care orbitează în jurul unei stele ce seamănă foarte mult cu Soarele, într-un interval de 45 de zile, pare să fie însă prea fierbinte pentru a întreţine viaţa.
Însă această mega-planetă demonstrează că Universul a fost capabil să creeze planete telurice uriaşe, chiar într-o epocă în care elementele grele necesare, precum siliciul şi fierul, erau rare (Universul primitiv conţinea doar hidrogen şi heliu).
Planeta aparţine sistemului Kepler-10, care conţine încă o planetă, denumită Kepler-10b. Acest sistem stelar are o vârstă de circa 11 miliarde de ani, ceea ce înseamnă că s-a format la mai puţin de 3 miliarde de ani după Big Bang, potrivit oamenilor de ştiinţă.