Noua hartă, mult mai precisă și mai detaliată decât versiunea anterioară, din urmă cu două decenii, a fost elaborată de specialiști de la Scripps Institution of Oceanography, din California, cu ajutorul datelor furnizate de satelitul CryoSat-2, al Agenției Spațiale Europene (ESA), și al satelitului Jason, de la NASA, scrie Agerpres.ro.
Satelitul european are ca obiectiv principal observarea calotelor de gheață polare, dar operează și asupra oceanelor, iar cel american, aflat în ultima sa misiune, a măsurat cu precizie câmpul gravitațional terestru.
'Cu ajutorul datelor radar anterioare, puteam vedea toate formațiunile cu înălțime de peste 2 kilometri și erau 5.000 de munți submarini', a declarat, pentru BBC, Dave Sandwell, unul dintre autorii studiului. 'Cu noile date — și încă nu am terminat cercetarea — cred că putem vedea formațiunile cu o înălțime mai mare de 1,5 kilometri. Poate nu pare o îmbunătățire uriașă, dar numărul munților sumbarini descoperiți crește exponențial odată cu descreșterea dimensiunii (sesizate). Așa încât, putem descoperi încă 25.000 de munți față de cei 5.000 cunoscuți deja', a explicat profesorul american.
