Explozia de la centrala atomică de la Cernobâl a fost în 1986 o mare sursă de radioactivitate provocată de oameni, iar în urma accidentului de la Fukushima, provocat de cutremur și de tsunami, cea mai mare parte din radioactivitate a intrat în ocean, adică peste 80 la sută, a declarat Ken Buesseler, cercetător la Woods Hole Oceanographic Institution (WHOI), scrie Agerpres.
La data de 11 martie 2011, un cutremur cu magnitudinea 9,0 — unul dintre cele mai mari înregistrate vreodată — a lovit coasta de est a Japoniei. Tsunami-ul provocat de cutremur a avariat grav centrala nucleară Fukushima Dai-ichi, patru dintre cele șase reactoare eliberând radiații în atmosferă și în ocean.
Echipele de urgență au folosit apa de mare pentru a răci reactoarele avariate de la centrala nucleară. Datorită locației uzinei de-a lungul coastei, o mare parte a apelor a intrat în oceanul Pacific, rezultând cea mai mare eliberare accidentală de radiații în ocean din istorie.
La câteva luni de la data accidentului, Buesseler a organizat o croazieră de cercetare la care au participat 17 persoane din opt instituții pentru a lua mostre din apele din jurul centralei nucleare.
Potrivit oamenilor de știință, fiecare sursă suplimentară de radioactivitate poartă cu sine un risc suplimentar pentru sănătate, dar aceste riscuri variază în funcție de mai mulți factori, inclusiv de doza și tipul de izotopi la care oamenii sunt expuși, precum și de sensibilitățile individuale.
Buesseler a spus că există o preocupare mai mare pentru cele mai vulnerabile grupuri de oameni și a citat în acest sens copiii. "Fukushima va avea, probabil, cel mai semnificativ impact asupra sănătății pe termen lung asupra celor care au avut cele mai mari expuneri", a spus el.
Buesseler a cerut mai multe eforturi pentru a face evaluări de mediu și de sănătate ale accidentului de la Fukushima.
El consideră drept slabă comunicarea către public în urma accidentului de la Fukushima. "Acest lucru ar trebui să fie îmbunătățit, astfel încât oamenii să cunoască mai bine evaluarea nivelurilor de contaminare și a ceea ce înseamnă acest lucru pentru sănătatea umană", a mai spus el.
Buesseler a subliniat că grupuri independente și multiple trebuie să fie implicate în astfel de evaluări.
El a spus că și atunci când nivelurile de radiații vor deveni mai mici decât orice standarde de siguranță, oamenii pot învăța în acest fel încă ceva despre soarta și mișcarea compușilor radioactivi.
Buesseler consideră că pentru substanțele radioactive din ocean ar trebui să existe programe de monitorizare regulată și studii de cercetare care să ajute la evaluarea accidentelor și scurgerilor radioactive ca în cazurile de la Fukushima, de la Cernobâl și de la testarea armelor nucleare, precum și programe de educare a publicului cu privire la diferențierea surselor, impactul radiațiilor și al modului în care acestea afectează sănătatea publică.
