Descoperirea, publicată recent într-un articol din jurnalul ştiinţific ''Astrophysical Journal Letters'', arată că galaxia îndepărtată este de circa o mie de ori mai luminoasă decât Calea Lactee.
''Mulţumită lentilei gravitaţională produse de un grup de galaxii aflat între noi şi sursă, care acţionează precum un telescop, galaxia pare de 11 ori mai mare şi mai luminoasă decât este de fapt, şi apare ca şi cum mai multe imagini aflate pe un arc ar fi centrate în cea mai densă parte a grupului, (fenomen - n.r.) cunoscut sub numele de 'Inelul lui Einstein''', arată într-un comunicat autorul principal al articolului, Anastasio Daz Snchez, scrie Agerpres.
Potrivit teoriei relativităţii generalizate a lui Albert Einstein, când o rază de lumină trece în apropierea unui obiect masiv, gravitaţia obiectului atrage fotonii şi îi deviază de la traiectoria iniţială. Acest fenomen, cunoscut sub numele de lentilă gravitaţională, este asemănător celui produs de lentile asupra razelor de lumină şi acţionează precum o lupă, schimbând dimensiunea şi intensitatea imaginii aparente a obiectului iniţial.
Cu ajutorul acestui efect, echipa de oameni de ştiinţă de la Universitatea Politehnică din Cartagena (UPT) şi de la Institutul de Astrofizică din Insulele Canare (IAC) a descoperit galaxia foarte îndepărtată, aflată la circa zece mii de milioane de ani-lumină.
Este cea mai luminoasă dintre galaxiile submilimetrice, o clasă de galaxii hiper-luminoase în infraroşu, conform oamenilor de ştiinţă.
În cadrul măsurătorilor, cercetătorii au utilizat Gran Telescopio Canarias (GTC) din cadrul Observatorului Roque de los Muchachos de pe insula La Palma din Insulele Canare, Spania.
Pentru a găsi cele mai luminoase galaxii, oamenii de ştiinţă au efectuat o cercetare combinând informaţiile din bazele de date colectate cu ajutorul satelitului WISE al NASA şi al satelitului Planck al Agenţiei Spaţiale Europene (ESA).
Galaxia se evidenţiază prin rata mare de formare a stelelor, de 1.000 de mase solare pe an. Prin comparaţie, Calea Lactee formează stele la o rată de circa două ori cât o masă solară pe an, conform noului studiu.
''Acest tip de obiecte deţin cele mai puternice regiuni de formare a stelelor din Univers. Următorul pas va fi să studiem conţinutul lor molecular'', a susţinut coautoarea articolului, Susana Iglesias-Groth.
