Mai exact, este vorba de avioanele pilotate U-2, care erau testate pentru a li se observa funcţionarea la mare altitudine.
Exact în acea perioadă s-au înmulţit foarte mult relatările despre OZN-uri. Asta se explică prin faptul că în anii 1950-1960 cele mai multe avioane comerciale zburau la altitudini de 3.000-6.000 de metri, în timp ce avionul spion U-2 ajungea chiar şi la 18.000 metri altitudine.
Piloţii avioanelor comerciale trimiteau scrisori în care relatau observarea unor obiecte ciudate, iar aceste documente ajungeau la Unitatea de Aviaţie a Wright Air Development Command din Dayton, Ohio, unde era cercetat fenomenul OZN.
Astfel a luat naştere Operaţiunea Blue Book, care aduna aceste relatări ale unui fenomen aparent inexplicabil.
Oficialii Blue Book au colaborat cu CIA pentru a rezolva multe din aceste cazuri, dar cei care semnalau apariţia OZN-urilor nu putea fi anunţaţi despre cauza fenomenului.
Cu toate acestea, după declaraţia oficialilor CIA, mulţi analişti ai fenomenului au rămas sceptici. Ei spun că nu există o legătură între locul şi data apariţiei OZN-urilor şi testarea avioanelor spion.
