Fosila cunoscută drept "copilul din Taung" este de fapt craniul unei specii de hominid (om preistoric n.r.) şi este foarte importantă din punct de vedere istoric şi ştiinţific pentru că este primul şi cel mai bun exemplu privind evoluţia creierului uneia dintre primele specii de hominizi, australopitecus africanus, descoperit în 1924 de paleontologul australian Raymond Dart şi subiect a numeroase controverse.
Cercetătorii de la Universitatea Wits din Africa de Sud au analizat craniul cu ajutorul unui computer tomograf de înaltă rezoluţie, iar rezultatele au aruncat serioase umbre de îndoială asupra teoriilor avansate anterior, potrivit cărora această fosilă prezintă adaptări craniene cheie în regiunea prefrontală a creierului, care se regăsesc şi în cazul nou-născuţilor şi copiilor mici ai omului modern.
"Un studiu recent asupra acestei fosile vechi de aproximativ 3 milioane de ani, despre care se crede că a aparţinut unui individ în vârstă de 3-4 ani, arată că craniul prezintă indicii privind o sutură coronală şi o fontanelă anterioară deschisă", spune Kristian Carlson, cercetător la Universitatea Wits, unul dintre principalii autori ai studiului publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences din Statele Unite ale Americii.
Aceste două caracteristici, care conferă elasticitate craniului, facilitează dezvoltarea postnatală a creierului la copii, dispărând mai târziu, mai spune cercetătorul.
Comparând datele avute despre fosilele de hominizi cu variaţiile craniene în cazul cimpanzeilor, foarte apropiaţi de oameni, nimic nu susţine scenariul evolutiv în cazul copilului din Taung, asigură cercetătorii.
Specialiştii subliniază că există multe probleme legate de modul în care anumite caracteristici ale fosilei au fost interpretate şi spun că, potrivit noilor informaţii, caracteristicile fizice ale craniului fosilizat nu prezintă nicio legătură cu cele legate de dezvoltarea lobului prefrontal al creierului uman, zonă responsabilă de un mare număr de comportamente specifice omului modern.
