Mă refer la cele două cazuri de coronavirus depistate la Dinamo și la FC Botoșani, care au încurcat puțin ițele fix când să se reia campionatul după o pauză de câteva luni și au stârnit orgolii în rândul celor care conduc FRF și LPF.
Cele două cazuri de coronavirus care au dat peste cap reluarea meciurilor din Liga 1 și au complicat programul finalului de sezon i-au deranjat pe cei de la FRF, care au termen până la 20 iulie să trimită echipele care vor evolua în competițiile europene sezonul viitor.
Se înțelege de la sine că dacă vor mai apărea două-trei cazuri de COVID-19 la echipele din play-off, meciurile vor trebui amânate, iar FRF nu va putea trimite la timp lista cu echipele care vor reprezenta România în Europa.
Tocmai de aceea, Federația Română de Fotbal a decis să impună un protocol medical, iar cluburile care nu-l vor respecta să fie sancționate cu amenzi uriașe.
Amenzile nu au fost pe placul LPF, care știe prea bine că echipele din Liga 1 nu au bani nici de salarii, deci, cu atât mai puțin de amenzi, așa că a refuzat să semneze protocolul FRF. Cei de la Casa Fotbalului s-au făcut că nu aud mesajele venite dinspre diriguitorii primei ligi fotbalistice din țară și au adoptat protocolul, fără să le pese prea mult de doleanțele LPF.
Acum, eu nu am fost acolo când oficialii celor două entități care conduc destinele fotbalului românesc au discutat despre acest protocol medical, care a stârnit atât de multă vâlvă în presă și printre conducătorii de cluburi din Liga 1, dar ca orice român care știe mai bine decât cei care cunosc adevărul, care este adevăratul adevărat, o să-mi permit să-mi dau cu părerea despre cum au decurs discuțiile dintre oficialii FRF și LPF.
Citește continuarea pe realitateasportiva.net.
