Ani de zile a practicat atletismul în orașul natal Botoșani, îndrumată de tatăl său, un fost boxer trecut Dincolo parcă prea devreme. A câștigat câteva găleți cu medalii, dar cum sportul nostru e siluit la greu de birocrați nepricepuți, de turme de nesimțiți și de lipsă de viziune, nimeni nu s-a găsit să o susțină material. Vai mama ei de organizare, vai de strategia noastră, trăiască bataia de joc și ipocrizia, omagiul pe care viciul il aduce virtuții! Așa se pierd multe talente, așa a renunțat și Andreea. Dar nu s-a resemnat fata noastră.
Cinci ani a fost poștăriță, la Botoșani, apoi la București, a participat la curse de amatori din plăcere. Muncă prost plătită, strâns din dinți, lacrimi și o promisiune făcută sieși în memoria tatălui: in toamna lui 2014 a revenit, legitimată fiind la CS Universitatea Galați. Ca să se întrețină predă ore de fitness. Andreea crede în visul ei, care e Tokio 2020, dar eu spun că poate mult și la Rio2016. Miss Olimpica, fata superbă, sa fii sănătoasă pe 17 august. Atunci va fi cursa vieții tale!
Dorin Chioţea, corespondent special la Rio
