"După atâţia ani petrecuţi în Valahia noastră, am ajuns acolo, în ’87, cu inima îndoită. Cel care m-a propus şi m-a susţinut a fost Valentin Ceauşescu. Am găsit o echipă mică, dar cu oameni sufletişti, de mare onoare şi de mare ţinută morală. Nu numai publicul era extrem de civilizat şi aprecia jocul de calitate, dar şi cei câţiva conducători (n.r. - Cornel Cacoveanu era preşedinte în acea perioadă) care se chinuiau să susţină echipa în condiţii destul de grele. Erau nişte oameni care atunci când promiteau ceva sau îşi luau o anumită obligaţie o respectau cu sfinţenie. M-a surprins, din acest punct de vedere, că am găsit o cu totul altă lume decât cea care, practic, ştiam că este numai pe la noi, unde se mai plimbă vorbele, prin zona noastră de sud. Adevărul este că am găsit nişte băieţi cu o educaţie deosebită, împreună cu care am reuşit, în ciuda greutăţilor şi a lotului destul de modest, să îndeplinesc obiectivul şi să salvez echipa de la retrogradare", spune Cornel Dinu pentru "ziarulring.ro".