Ce înseamnă misokinesia
Până recent, misokinesia a fost mai puțin studiată comparativ cu afecțiuni similare, precum misofonia – o tulburare în care sunetele repetitive devin extrem de deranjante. Într-un studiu realizat în 2021 de către echipa condusă de psihologul Sumeet Jaswal de la Universitatea British Columbia, cercetătorii au identificat și analizat acest fenomen, constatând că este destul de comun, dar insuficient înțeles. „Misokinesia se caracterizează printr-o reacție negativă intensă la vizionarea mișcărilor repetitive ale altora, cum ar fi mișcarea agitată a unei mâini sau a unui picior”, explică Jaswal.
Studiul realizat de Jaswal și colegii săi a implicat peste 4.100 de participanți și a constatat că aproximativ o treime dintre aceștia experimentează un anumit grad de sensibilitate la aceste mișcări repetate. Rezultatele sugerează că misokinezia este o provocare socială mai răspândită decât s-a crezut anterior, fiind o problemă reală pentru mulți oameni din populația generală.
Deși cercetările sugerează că misokinesia poate fi însoțită de misofonie, nu toate persoanele afectate de misokinesie manifestă sensibilitate la sunete. Unele persoane pot fi foarte afectate emoțional, resimțind furie, anxietate sau frustrare, și pot evita situații sociale sau profesionale din cauza acestei afecțiuni.
Ce au transmis cercetătorii
Pentru a explora cauzele posibile ale misokinesiei, cercetătorii au investigat dacă sensibilitatea la aceste mișcări poate fi legată de o sensibilitate vizuală crescută. Cu toate acestea, rezultatele nu au oferit dovezi concludente în acest sens. Totuși, o ipoteză interesantă sugerează că „neuronii oglindă” – neuroni care se activează atât atunci când ne mișcăm, cât și când observăm mișcările altora – ar putea fi implicați în acest fenomen. „Este posibil ca persoanele cu misokinesie să experimenteze o formă de empatie vizuală, care le face să simtă stresul și anxietatea altora”, explică Jaswal.
În ciuda lipsei de dovezi definitive, cercetătorii subliniază că misokinesia este mult mai comună decât se credea anterior. „Pentru cei care se confruntă cu misokinesia, este important să știe că nu sunt singuri. Această provocare este reală și împărtășită de mulți alții”, concluzionează Todd Handy, psiholog la UBC. Acest fenomen neobișnuit, dar totodată comun, merită mai multă atenție și cercetare pentru a înțelege mai bine impactul său asupra vieții cotidiene.
