Atenția acordată tratamentelor era pe deplin justificată, pentru că în urma cu un secol, odată cu venirea iernii, numeroși români din mediul rural rămâneau semizolați și, oricum , posibilitățile de a benefica de un tratament medical și farmaceutic erau extrem de reduse.
Practic, cunoașterea ierburilor de leac era o adevărată necesitate vitală, potrivit formula as.
Iată mai jos o scurtă listă de leacuri pentru cele mai frecvente afecțiuni de sezon.
Guturai (rinită acută)
Cel mai simplu remediu popular este apa caldă cu sare (1 linguriță la un pahar de 200 ml), care se pune în căușul palmei şi se trage apoi pe nas, alternativ pe o nară şi pe cealaltă. În Oltenia se recomanda și consumul de ardei iute, care are un efect antiinfecţios puternic. La munte se consuma macerat la rece de frunze de mesteacăn.
Pneumonie
În popor, unul dintre adjuvantele cu o eficienţă incredibilă este chiar mămăligă românească. După ce se face la ceaun, se lasă să se răcească atât cât să poată fi aplicată pe piele, după care se întinde pe zona pieptului. Se face aplicaţia cu mămăligă cât de caldă se poate suporta, se pune într-un strat gros de două degete pe torace şi se ţine vreme de 15 minute, după care se înlătură, iar pielea se şterge cu un tampon înmuiat în spirt camforat. Un alt remediu extrem de puternic împotriva pneumoniei este uleiul volatil de cimbru, care are un efect antibiotic natural foarte puternic.
Răceală
De la primele semne de răceală se face o baie de picioare cu apă cât mai fierbinte, în care se pune sare grunjoasă, după care se beau trei căni cu ceai fierbinte de măghiran și se consumă cât mai multă ceapă şi usturoi, două antibiotice şi antivirale.
Sinuzită
Cel mai bun leac este hreanul: se rad două rădăcini de hrean prin răzătoarea mare, se pun într-o bucată de pânză roşie, nu prea groasă, care se aplică pe zona frunţii şi se ţine cât mai mult timp (aşa încât să nu producă arsuri pe piele). Efectul este imediat: căile respiratorii se vor desfunda, ne va curge nasul, eliminându-se pe cale naturală secreţiile în exces şi drenând astfel sinusurile. Procedura se repetă zilnic, vreme de o săptămână.
Tuse
Ceapa este un tratament infailibil și în cazul tusei. Se pun la fiert două cepe de mărime medie, cu tot cu coajă, într-o jumătate de litru de apă şi se ţin vreme de un sfert de oră la foc mic. Fiertura astfel obţinută se lasă să se răcească puţin, după care se îndulceşte cu miere şi se bea cât mai fierbinte posibil. Are un gust nu foarte agreabil, dar efectul antitusiv este uimitor de puternic. În zona Buzăului, pe tinctura de ceapă se pun si nuci sfărâmate, cu tot cu coajă. Acest ultim remediu este foarte bun în tusea cu multe secreţii (taninul din coaja de nucă are efect astringent).