Iată precizările COTAR, în comunicatul transmis redacției:
"Facem acest lucru în sprijinul consumatorilor din România, proprietari de vehicule, care sunt obligați prin lege să achiziționeze o poliță obligatorie de răspundere civilă. De asemenea, în sprijinul persoanelor prejudiciate de vehiculele asigurate RCA. Din comunicatul de presă al Euroins reiese faptul că toate disfuncționalitătile prezente la această societate de asigurare (numărul excesiv de mare de reclamații, plata cu întârziere ale daunelor, neachitarea despăgubirilor ale caror costuri au fost dovedite la nivelul pretențiilor păgubiților, etc) sunt cauzate exclusiv de unităților service care au reparat vehiculele avariate. Euroins dă garanții – la nivel declarativ, prin intermediul campaniei media – că este o societate puternică, stabilă din punct de vedere financiar, care ar practica tarife și mai mici, dacă nu ar exista așa-zisa "lăcomie a service-urilor". Asiguratorul precizează faptul că numărul de petiții impotriva sa reprezintă mai puțin de 10% din toate dosarele de daună.
Ce "uită" Euroins să precizeze este faptul că își obligă angajații să încalce legea în privința modului în care trebuie să efectueze constatările avariilor și plata despăgubirilor. Dovada acestor fapte reprobabile e reprezentată de Notele interne dictate de conducerea administrativă a Euroins, note ale căror copii au apărut și în presă. Sunt de notorietate adresele pe care această societate de asigurări le transmite păgubiților, prin care justifică neacordarea despăgubirilor solicitate, prin faptul că "despăgubirea s-a stabilit în baza salariului mediu pe economie și a nivelului de trai din România" – ceea ce nu are bază legală.
Euroins consideră că poate dispune de banii colectați de la toți cei 2.000.000 de asigurați și îi poate gestiona după bunul plac. Acest lucru se întâmplă, deși în România există un organism de supraveghere și reglementare – Autoritatea de Supraveghere Financiară! Poate că Statul poate fi asimilat cu ASF, din moment ce în calitatea ei de entitate aflată sub înalta tutelă a Parlamentul României se pot întampla astfel de derapaje rămase nesancționate. Euroins își permite să stabilească, după bunul plac, când și unde se face constatarea prejudiciilor se face cum, deși asta înseamnă monopol, cu complicitatea tuturor organismelor care protejează Euroins, în acest demers. De asemenea, o încălcare flagrantă a legislației românești este prin faptul că reparațiile se fac numai în unitățile agreate de asigurator, în caz contrar, dacă păgubitul iese din clișeul impus, asiguratorul va plăti dauna stabilită în baza salariului mediu pe economie și a nivelului de trai din România.
Absurdul afirmației din comunicatul de presă al Euroins, din care reiese faptul că numărul de reclamații nu este mare și se situează sub 10% din numărul total de dosare, este ridicolă. Putem face o paralelă cu o piață dezvoltată pe baze solide, ca cea germană, unde există aproximativ 80 de milioane de polițe RCA, față de 6 milioane în România, numărul de reclamații pe an pentru întreaga piața germană fiind de 2.000, în timp ce Euroins a înregistrat peste 8.000, în aceeași perioadă de raportare. Ne întrebăm care este rolul ASF și de ce nu intervine, prin pârghiile pe care le are conform legii, să ia măsurile coercitive față de Euroins.
În comunicatul UNSAR observăm aceeași tendință manifestată și de Euroins, în sensul în care încearcă promovarea modificării legislației actuale, prin introducerea unui tarif de referință privind valoarea reparației și limitarea costurilor, demersuri contrare tuturor prevederilor legale din România și din UE.
Nu suntem surprinși în mod deosebit de acest demers, în condițiile în care este de notorietate faptul că o serie de asiguratori, membri ai UNSAR, precum si UNSAR au fost sancționați cu amenzi uriașe de către Consiliul Concurenței, pentru fapte dovedite de înțelegeri de tip cartel. Cu alte cuvinte, se demonstrează încă o dată faptul că poziția UNSAR este de catalizator în adoptarea unor decizii cu caracter oneros, în scopul vădit de a păgubi consumatorii și de a maximiza profiturile obținute de către asiguratori.
Ce ne surprinde este faptul că tot UNSAR a inițiat un demers către Comisia Europeană, prin care Statul Român a intrat în procedură de pre-infrigment, deoarece o parte din prevederile legislației din domeniul RCA ce-i priveau pe asiguratori nu respectau prevederile UE. Chestiunile impuse de Comisia Europeană ce trebuiau a fi corectate de legiuitorul din România vizau eliminarea tarifelor de referință pentru primele de asigurare și eliminarea procentului de 25% privind limitarea cheltuielilor administrative ale asiguratorului.
În concluzie, tarifele de referință pe care UNSAR le dorește în Legea RCA reprezintă, în realitate, o dorință a asiguratorilor de a plafona prețurile și serviciile la un anumit nivel. Astfel UNSAR s-a adresat Comisiei Europene acuzând statul roman că plafonează cheltuielile administrative, însă, pe de altă parte, tot UNSAR dorește să impună plafonări în alte sectoare de activitate. Altfel spus, pe de-o parte asiguratorii vor să vândă în mod liber cu cât doresc polițele RCA, fără să fie îngrădiți în vreun mod, iar când vine timpul să plătească despăgubiri, acestea trebuie plafonate. Totul se răsfrânge asupra cetățeanului care astfel este cel păgubit și păcălit, inclusiv prin campanii de presă".
