Redăm, in continuare, editorialul:
A transpirat extrem de mult domnul Iulian Fota facand naveta intre Bucuresti si Moscova. In timp ce, aparent, presedintele Traian Basescu, al carui consilier pentru securitate era Fota, il lua la injuraturi pe Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, cei doi lideri se cazneau sa incheie o intelegere. Si au reusit. Acordul intre cele doua presedintii a fost perfectat.
Pentru a nu fi prea rau cu hiena politica care este Traian Basescu, imi permit sa formulez,, aici si acum, o suspiciune. La scurt timp dupa ce Administratiile Prezidentiale au semnat si parafat documentul, Iulian Fota a fost trimis la plimbare. Adica indepartat din importanta functie pe care o detinea la Palatul Cotroceni. Totusi, fapt semnificativ, el i-a ramas fidel stapanului. Adica lui Traian Basescu. Nu stiu in ce masura acest comportament nu s-a extins si in ceea ce il priveste pe Vladimir Putin.
Dar, “pacta sunt servant est”. Daca ai semnat ceva, esti responsabil pentru ceea ce ai semnat si trebuie sa respecti. Ce or fi semnat, cu acordul sefilor de stat, cele doua administratii prezidentiale? Care este continutul exact al intelegerii parafate?
Pentru a descifra cat se poate acest mister trebuie, in primul si in primul rand, sa facem rebus la “firul rosu”. “Firul rosu” este un urias scandal politic pe care eu insumi l-am declansat atunci cand presedintele Romaniei era domnul Emil Constantinescu. Si se nascuse un partid condus de domnul Teodor Melescanu, care se dusese aproape 20% din electoratul Romaniei. Si scanand presa din Rusia am dat, initial, peste o banala stire. O stire despre un „fir rosu”. Adica o linie telefonica care a functionat non-stop si sub Gheorghe Gheorghiu Dej si sub al doilea lider comunist, Nicolae Ceausescu, dar si ani buni sub Ion Iliescu. “Firul rosu” ducea in doua directii. La Ministerul de Externe si la Presedintia Romaniei. Care va sa zica ministrul de Externe care fusese Teodor Melescanu putea gavari cu omologul sau din Federatia Rusa, ziua si noaptea, de cate ori vroiau. Pe un fir scurt. Iar Ion Iliescu putea proceda la fel cu omologul lui, la inceput sovietic, si, apoi, rus. Cat de mult au incins cei doi politicieni romani aceste „fire rosii”, nu stiu. Dar la data la care am scris aceste lucruri in ziarul „Ziua” ele erau in stare de functionare, iar dezvaluirea a generat un urias scandal politic. Ion Iliescu a recunoscut existenta „firului rosu”, din capul locului, in timp ce Teodor Melescanu a dat in balbaiala. Ion Iliescu a castigat alegerile prezidentiale, urmandu-l dupa ce la precedat pe Emil Constantinescu. In timp ce Teodor Melescanu s-a dus cu partidul sau la vale.
Istoria de atunci nu se repeta. Dar este asemanatoare. Intr-un mod izbitor. Si, desigur, genereaza cateva provocari.
De ce a fost incheiat acest protocol de colaborare intre cele doua Administratii Prezidentiale, cea de la Moscova si cea de la Bucuresti, si in ce scop? Administratia Basescu nu conducea un stat UE si NATO? Pentru ce a simtit Administratia Basescu nevoia de a incheia un protocol cu Administratia Putin? Cate asemenea protocoale a mai incheiat Administratia Prezidentiala de la Bucuresti cu alte state? Cate asemenea protocoale exista, daca ele exista cumva, intre state ale Uniunii Europene sau NATO cu Administratia de la Moscova? De ce acest protocol este clasificat la strict secret? Si, in fine, de ce, la scurt timp de la semnare, Traian Basescu i-a facut vant consilierului sau, Iulian Fota, dupa ce acesta se mai si sacrificase incercand sa promoveze presa in rolul de pericol major pentru siguranta nationala?
Dar doua intrebari sunt si mai terifiante.
1. De un an si ceva de cand conduce Administratia Prezidentiala, domnul Klaus Iohannis a aflat sau nu ca are o intelegere cu Vladimir Putin? Una strict secreta.
2. Este informat si “Marele Licurici”, asa cum, mai bine sau mai rau inspirat, a botezat Traian Basescu parteneriatul nostru cu Statele Unite.
