Validarea socrului lui Victor Ponta a întâmpinat opoziție în Parlament, liberalii anunțând că vor vota împotrivă, iar în cazul în care numirea este validată de plen, că vor depune contestație la Curtea Constituțională.
Mai departe, plenul Parlamentului se va pronunţa asupra raportului Comisiei de buget privind numirea senatorului PSD.
Sârbu s-a retras, la începutul sesiunii parlamentare, din funcţia de lider al grupului senatorilor social-democraţi, preşedintele interimar al PSD, Liviu Dragnea, anunțând că acesta are susţinerea partidului pentru numirea la Curtea de Conturi.
România Curată prezintă CV-ul care îl recomandă pe Ilie Sârbu pentru această funcție, “meritele” deosebite în câmpul muncii pentru care merită recompensat cu o asemenea ieșire triumfală din prim-planul politicii autohtone.
Astăzi, în al doilea episod, vă propunem rezultatele sale ca ministru al Agriculturii. Din această funcţie publică, a reuşit să sprijine interesele companiei Fangmeier, unde fusese administrator şi l-a urcat pe cai mari pe Culiţă Tărâţă; sub Ilie Sârbu, Dan Voiculescu a înșfăcat terenurile Institutului de Irigații Băneasa, Ion Ţiriac a pus mâna pe domeniul de vânătoare de la Balc. Tot atunci s-a semnat extrem de nocivul contract cu Schweighofer Holzindustrie.
Sârbu a ajuns ministru al Agriculturii începând cu decembrie 2000. Sub el s-a înființat una dintre cele mai infame instituții ale României, “Agenția Domeniilor Statului”, care în esență avea ca misiune să administreze ca un bun gospodar toate terenurile agricole din proprietatea statului, arendându-le sau concesionându-le la prețuri realiste oricărui businessman care vroia să facă agricultură. Însă nu s-a întâmplat așa, ADS-ul dovedindu-se a fi de la bun început doar o unealtă prin care cele mai bune ogoare ale țării au fost concesionate grupurilor de interese pe perioade enorme de timp, de până la 49 de ani, contra unor redevențe adesea simbolice, la hectar.
Din numeroasele “contracte” încheiate de ADS în acea perioadă face parte și privatizarea IAS Grabaț, județul Timiș. Aflată la 51 km de Timișoara, Grabaț e un sat cu o mie și ceva de suflete, care a luat ființă în 1764, în timpul celui de-al doilea val de colonizare a Banatului, când s-au stabilit aici 40 de familii venite din Alsacia, Lorena, Rheinland Pfalz, Wurtenberg, Schwarzwald și Luxemburg. Caracterul acestei așezări nu e dat doar de specificul cultural al fondatorilor săi, ci și de solul exceptional, preponderant cernoziom, și de faptul că excesele climatice sunt rare, fie că este vorba de secetă, fie că e vorba de arșiță sau temperaturi foarte scăzute, ceea ce permite cultivarea unei diversități foarte mari de plante, cu randamente excelente, de 7-8 t/ha în mod uzual la grâu și de peste 10-11 t/ha în cazul porumbului.
