Zamfiroiu a anunțat că urmează să se întoarcă la cariera diplomatică, fiind pregătit să facă față "unor noi provocări profesionale".
"Decizia de a demisiona vine ca urmare a unei analize pe care am efectuat-o asupra situației actuale a I.C.R., în urma căreia am constatat că obiectivele pe care le-am asumat la preluarea mandatului — în urmă cu aproape doi ani — au fost deja atinse. Instituția se plasează astăzi echidistant atât în raport cu partidele existente pe eșichierul nostru politic, cât și cu diversele curente artistice din lumea culturală românească; principalele programe au fost puse în acord cu standardele europene din domeniu și funcționează atât de bine pe cât le permit alocările bugetare; a fost reluată finanțarea revistelor românești de peste Prut, în timp ce programele dedicate românilor din afara granițelor se concentrează mai mult pe zonele unde există o nevoie reală de păstrare a identității, de cultivare a tradițiilor și de păstrare a limbii române; principalul public țintă al ICR a redevenit cel străin — fără a neglija, însă, aportul comunităților românești din străinătate la procesul de transmitere a mesajelor noastre către acest public țintă; în sfârșit, dar nu în ultimul rând, ICR se bucură în prezent de participarea la programele sale a majorității oamenilor de cultură importanți din România, care au revenit alături de o instituție eliberată de tensiuni, aflată astăzi în afara scandalurilor publice și a disputelor politice. Prin urmare, consider că misiunea pe care mi-a încredințat-o Senatul României la 25 iunie 2013 poate să ia sfârșit acum, eu urmând a mă întoarce la cariera diplomatică și fiind pregătit să fac față unor noi provocări profesionale", se arată în cererea de demisie a lui Lilian Zamfiroiu, potrivit ICR, scrie Agerpres.
În legătură cu specificul activității desfășurate de ICR pe parcursul celor aproape doi ani de mandat al său la conducerea instituției, Zamfiroiu apreciază că acesta s-a caracterizat ca "o tranziție spre normalitate, cu suișuri și coborâșuri, așa cum este și viața însăși".
Lilian Zamfiroiu a recunoscut în iulie 2013 ca si-a turnat profesorii la Securitate pe vremea cand era student, dar subliniaza ca nu a semnat un angajament cu fosta politie politica a lui Ceausescu, motiv pentru care are adeverinta de la CNSAS.
Noul președinte al ICR recunoaște că și-a turnat profesorii la Securitate
A absolvit un liceu industrial, a intrat la facultate din a treia incercare (dupa ce a doua oara a picat chiar si la "fara frecventa"), dar a ajuns diplomat si, mai nou, cu sustinerea USL, presedinte al Institutului Cultural Roman, institutie bugetata cu milioane de euro anual pentru a promova cultura autohtona in lume.
Într-un interviu acordat ziarului Adevarul, Lilian Zamfiroiu a mărturisit că nu a avut niciodata "o pornire de disident". "In destinul meu de pana atunci nu am avut de suferit din pricina regimului, ca sa ma revolt", a argumentat noul președinte al Institutului Cultural Român.
Lilian Zamfiroiu a dezvăluit și cum a fost racolat de Securitate în 1985.
"Eu am avut o sansa: un asistent universitar pe nume Mihai Marta. (...) El mi-a zis: "Vezi, ca sigur te vor cauta 'baietii'! Iti vor propune sa colaborezi cu ei. Dar, daca nu vrei, sa stii ca se poate". "Cum se poate?", am intrebat eu. "Pai, le spui ca esti bolnav. Le spui ca tu nu ai nimic impotriva sistemului, dar starea ta de sanatate nu iti permite". Deci profesorul Marta m-a invatat "poezia" pe care trebuia sa o spun. A avut perfecta dreptate, "baietii" au aparut dupa cateva saptamani. M-au chemat de mai multe ori. Ma chemau intotdeauna in biroul decanului, academicianul Ion Coteanu", a relatat Lilian Zamfiroiu.
Ulterior actualul presedinte al ICR i-a turnat pe profesorii straini veniti la Universitatea Bucuresti. "Aveam o lectorita venita din Ungaria si un lector din Italia. Cei din Securitate nu erau interesati de colegi. Pe mine m-au intrebat intotdeauna de profesori. Ma simteam jenat fiindca nu aveam ce sa le spun. Ce sa le spun? Ca italianul ne dadea sa fumam tigari scumpe? Probabil ca le-am spus si asta, nu mai tin minte. Discutiile erau cordiale, ca nu si-ar fi permis aia, in prezenta decanului, sa intre in amanunte. Dar nu am semnat niciun angajament. (...) La un moment dat, ofiterul de Securitate m-a invitat in oras, singur. Acolo mi-a spus ca daca voi semna voi avea posibilitatea sa.... nu-stiu-ce. In momentul ala i-am recitat "poezia". Omul a inteles", a mai povestit Lilian Zamfiroiu.
