Marian Munteanu i-a amintit lui Ion Cristoiu că, deși acum îi critică înscrierea în cursa pentru Primăria Generală a Capitalei, în urmă cu peste un deceniu "saluta" candidatura sa la Președinție.
"Domnul Cristoiu mă consideră azi 'practicantul unui naţionalism delirant, a unui naționalism de cădelniță și tămîie, de camilafcă și barbă neîngrijită...' etc. Oare ce-oi fi făcut în acești 16 ani de și-a schimbat părerea? Sau poate domnia sa a făcut... ceva", a scris Munteanu pe rețeaua de socializare.
În continuare, candidatul PNL a redat un text scris de jurnalist în anul 2000, initulat "Gestul exemplar al lui Marian Munteanu", publicat în "Azi".
"(...) M-am numărat printre putinii jurnalisti care au salutat aparitia lui Marian Munteanu în plutonul candidatilor la Presedintie. Spre deosebire de altii, nu vedeam o incompatibilitate între fostul lider al universitătii si Alianta Natională (PNR-PUNR). În plus, cunoscându-l mai bine pe Marian Munteanu, stiam că e o personalitate redutabilă, un politician de fortă, în stare, prin campania purtată, să strângă multe voturi. Nici acum când Marian Munteanu si-a anuntat public divortul de AN nu renunt la teza că între tânărul candidat si formatiunea condusă de cuplul Virgil Măgureanu – Valeriu Tabără ar fi o incompatibilitate. Spunând acestea mă refer, printre altele, si la nationalismul luminat comun lui Marian Munteanu si alianta PNR-PUNR. Unde am gresit? La neluarea în calcul a unei realităti. Si anume la incapacitatea celor două partide de a se constitui într-un tot unitar, actionând ca o masinărie, cu lideri constienti de personalitatea rebelă a lui Marian Munteanu.
(...) Lucru si mai grav, unii fruntasi PUNR n-au priceput că Marian Munteanu nu e un tâsti-bâsti pe care-l poti trata cu arogantă, un mutunache pe care-l poti manevra cum te taie capul. [...] Ca să nu mai spunem că Marian Munteanu si-a propus drept temă a campania sale denuntarea celor 10 ani de politicianism dâmbovitean, propunând împrospătarea clasei noastre politice prin atragerea tinerilor, tinuti departe de politică fie pentru că scena a fost tot timpul ocupată de aceiasi actori îmbătrâniti în ticuri stiute pe de rost în gesturile si declaratiile lor, fie pentru că spelunca politică postdecembristă le-a făcut scârbă. (...)
Decizia sa e, din acest punct de vedere, salutară. Ea trădează o personalitate puternică, deosebită de cea a multor politicieni postdecembristi, gata de orice compromis numai pentru a ocupa un loc în Parlament sau de a fi, timp de câteva luni, vedete ale clipei. Nu stim ce se va întâmpla cu Alianta Natională după retragerea candidatului care, între noi fie vorba, a fost până acum, în dezbaterile televizate, peste nivelul formatiunii. Sigur e însă că Marian Munteanu s-a salvat. Iesind dintr-o cursă ce se anunta perdantă, el îsi păstrează intacte sansele pentru a reveni mai târziu în politică (...). Gestul lui Marian Munteanu poate fi privit ca benefic si pentru România. Nu-i exclus ca, după un timp de guvernare, PDSR-ul, ce se anuntă drept câstigător al scrutinului, să se erodeze dramatic. În aceste conditii, România se va trezi într-o fundătură. După un deceniu, politica a consumat toate partidele si personalitătile. Se va simti nevoia unor noi politicieni pe care bătăliile electorale, inclusiv cea din acest an, nu le-au ros credibilitatea. Iesind din cursă, Marian Munteanu poate fi unul dintre acesti politicieni (...)", scria Cristoiu într-un editorial publicat în "Azi", nr. 2381 din 25.10.2000.