„Nu mi-e rușine de nimic din ce am făcut în viață. E marea poveste cu scheletele, ce schelete are Ciolacu. Când mă uit la Geoană... îi urez succes. Știm cu toții, că am trăit în România. Dacă accept toate acele schelete să umble noaptea va fi jale. Nu intru în detalii. Deciziile mi le-am luat eu în funcție de familia mea. Am muncit și în facultate, lucram la o companie israeliană. Dormeam în parcări. Eram tânăr, nu aveam probleme. Mi-am făcut companie privată, am avut și magazine alimentare. Am hotârăt la un moment dat că vreau altceva”, a povestit Marcel Ciolacu.
Premierul și-a descris și familia și a povestit cum a fost copilăria lui.
„Tata era un oltean, dintr-o familie numeroasă, 11 frați. Am prins un singur frate în viață. Bunicii nu i-am prins în viață. Tata era un om mai dur, mai posac, era din școală militară, avea trei băieți, trebuia să-i țină în mână și când nu am reușit să intru la facultate, m-a trimis la muncă și înainte de armată și după armată același lucru.
Mama venea dintr-o familie din Tecuci, frații mei amândoi născuți la Tecuci. O parte din parcul din Tecuci e fosta curte a mamei mele, a părinților mamei mele. Ce am ca amintire de la bunicul e un cadran de vitezometru de la mașina pe care a avut-o și care a fost luată de comuniști. Bunicul a donat tot statului român, gara din Tecuci e construită pe via lui, ca mama mea să fie lăsată să dea Bacalaureatul. Astea erau vremurile.
Singurul lucru nedonat sunt locurile de la cimitir. Nu am revendicat nimic niciodată. Am vorbit cu mama și mi-a zis că nu, că aia a fost decizia bunicului meu și să o respect. Mi-a zis că nu am nevoie de nimic”, a mai adăugat Ciolacu.
"Puteai să fii julit, bătut, dacă la două nu erai la masă erai terminat. Nu era mâncare ca acum și când se gătea era pentru toți. Am avut o copilărie frumoasă. Trăiam toți într-un bloc. Mă duceam la vecina, nu spuneam ce vreau, luam două ouă din frigider și plecam. Nu aveam ușă încuiată în bloc. Familia mea nu a fost o familie nemulțumită. A fost fără invidie. Dacă toată viața ești frustrat și nimic nu îți convine, vei muri nefericit. Am trăit ca orice om normal. Cred că de asta nu am sentimentul de ură. Nu mi-e frică de ce am făut, ci de ce se poate inventa. Se vor inventa sigur, e normal. Se iau anumite imagini sau pasaje din trecut și se formează imediat caracatița, dar sunt mult mai puțin expus decât alții”, a conchis Marcel Ciolacu.
