Momentul alegerilor prezidenţiale din anul 2000 a găsit România într-o stare de dezamăgire generală. Schimbarea din 1996, când Emil Constantinescu şi Convenţia Democrată au venit la putere, generase aşteptări uriaşe, dar rezultatele nu fuseseră pe măsură. Pe plan extern, România făcuse paşi mari către Occident, dar ţara era măcinată de sărăcie, de şomaj şi de instabilitate economică.
Atacat din toate părţile, Emil Constantinescu s-a declarat înfrânt de sistem şi a anunţat că nu va mai candida pentru un nou mandat. „El nu s-a sfătuit cu nimeni. Ne lăsa pe noi să ne pregătim pentru campania electorală şi într-o bună zi am aflat că nu vrea să suporte o înfrângere. A fost un om cinstit, dar atâta a putut să facă. Prin ’99-2000 nu puteai să ieşi pe stradă fără ca lumea să te oprească şi să-ţi spună: «Transmiteţi-i lu’ domnu’ Constantinescu că am votat pentru el şi azi îmi pare foarte rău că am votat»”, îşi aminteşte politologul Alina Mungiu, care a ocupat diverse funcţii în perioada regimului Constantinescu.
Mai multe pe Adevarul
