Gabriel Liiceanu spune că s-a documentat mai multe zile înainte de a trimite scrisoarea deschisă către Daniel Dăianu, iar cele aflate l-au şocat: "Dacă ne uităm la cifrele de la Institutul Naţional de Statistică pentru anul 2012, rezultă că salariile lunare ASF sunt de 5,8 ori mai mari decât media naţională, de aproape 7 ori mai mari decât la Educaţie şi Sănătate şi, culmea, de 2,4 ori mai mari decât în însăşi industria financiară, pe care cei de la ASF o invocă drept etalon de salarizare".
Scriitorul încearcă şi o comparaţie între ASF şi angajaţii din domeniul medical: "Oare se poate spune că şapte sute şi ceva de angajaţi de la ASF, care monitorizează o piaţă de capital "primitivă", sunt echivalentul a aproape cinci mii de lucrători în domeniul sănătăţii? Nu vi se pare înspăimântător? Şi nu vi se pare înspăimântător că salariul unui chirurg de la Spitalul Fundeni este de 20 de ori mai mic decât salariul dumneavoastră?"
În încheiere, scriitorul Gabriel Liiceanu spune că veniturile exagerate pe care şi le-a acordat conducerea ASF sunt explicate de un fenomen propriu oamenilor: lăcomia.
"Am să vă găsesc chiar o scuză, spunând că nu faceţi, toţi cei de-acolo, decât să vă aliniaţi naturii umane muşcate de fiara lăcomiei. [...] Vă imaginez, împreună cu colegii dumneavoastră de la ASF, privind la ţărişoara noastră. Văd de-asupra capetelor dumneavoastră, în norişorul acela care în benzile desenate ne arată ce are personajul pe creier, o enormă vacă ce de-abia se mai ţine pe picioare. O vacă tot mai slabă, dar care, cât încă mai suflă, trebuie în continuare mulsă", mai scrie Liiceanu.