”Am căzut, ori m-am împiedicat, ori a intrat cineva în mine, colegul a căzut peste mine, în momentul acela am început să fim loviți”, a spus janadarmerița, care a adăugat că, odată prinsă în busculadă, ”eram loviți cu sete, cu sălbăticie și în ciuda faptului că-i imploram să nu ne mai lovească, aceștia nu s-au oprit”.
Ulterior, își amintește ea, ”cu ajutorul colegului și cu ajutorul a câtorva dintre protestatari am reușit să ajung la colegii mei” și apoi la ambulanță.
”Referitor la ce s-a scris la ieșirea mea din spital, mă întreb ce s-ar fi vrut, să ies în scaun de rotile ca să impresionez? (...) Nu înțeleg de ce am fost acuzată așa? Încă de mic copil mi-a plăcut uniforma militară (...) Am considerat dintotdeauana că oamenii mă vor privi cu respect pentru că într-un fel sau altul le port de grijă și în ciuda faptului că m-am gândit că este o meserie riscantă nu m-am gândit că voi fi pusă într-o situație atât de gravă. Consider că acel atac o ură declanșată împotriva unui om în uniformă, iar din câte știu eu legea este foarte clară la acest aspect și consider că este inadmisibil”, a încheiat jandarmerița.
