Ce înseamnă asta? Mai nimic. Ce a vrut să fie? Greu de spus. Un singur lucru este cert: această evaluare nu-i mulțumește nici pe fanii procurorilor șefi, care au fost indignați de această evaluare, dar nici pe cei care acuză abuzurile procurorilor, pentru că lasă lucrurile nerezolvate.
Cu alte cuvinte, evaluarea realizată de ministrul Justiției este, într-un limbaj mai puțin colocvial, frecție la un picior de lemn. Acuză existența unor derapaje constituționale și încălcarea drepturilor fundamentale ale omului, dar nu cere măsuri ca așa ceva să nu se mai repete și nu stabilește vinovății. Ori evaluarea e greșită și concluzia corectă, ori evaluarea e corectă și concluzia este greșită?
Următoarele zile ne vor ajuta, probabil, să tragem o concluzie. Dacă intenția lui Tudorel Toader a fost doar să le arate celor doi cartonașul galben, atunci demersul are o logică cât de cât. Toții microbiștii știu ce urmează după cartonașul galben...Dacă intenția a fost alta, atunci trebuie să căutăm răspunsurile în tabăra puterii, care nu își permite un nou derapaj grosolan, în condițiile în care documentele pentru noua remaniere a Guvernului Grindeanu zac încă pe masa lui Iohannis.
Se joacă dur. Fiecare își mută pionii cum poate și cum știe. Pe tabla de șah a politicii românești funcționează alte reguli, iar piesele nu sunt mutate de jucători, ci de cei care trag sforile. Din nefericire, noul ministru al Justiției se înscrie perfect în acest tablou. Până acum nu a demonstrat altceva. Ba din contră. Ieșirile sale publice arată că este omul jumătăților de măsură.
Cine se complace în postura de marionetă nu poate duce niciodată lucrurile până la capăt, ci doar până la capătul pe care și-l dorește sforarul...
