"Miercuri după-amiază, acompaniaţi de o burniţă rece, ajungem în faţa Sălii Palatului din Bucureşti, eu şi un grup de studenţi, într-o mulţime pestriţă în care predomină pensionarii, secondaţi îndeaproape de elevi de liceu. La numărătoare ies, totuşi, vreo patru mii de persoane. Suntem “conduşi” de un băiat de vreo 22-23 de ani care, timid, face prezenţa şi mai spune câte o glumă, ca să înveselească atmosfera. Cei mai mulţi dintre studenţii veniţi sunt deja nervoşi, duc lipsă de umbrele, şi se uită chiorâş la pensionarii care îşi fac loc în faţă şi formează o coadă la intrare.
“Hai să intrăm!”, vine îndemnul liderului nostru, după ce ne strângem cu toţii. Încolonaţi, ne executăm. Nu apucăm, totuşi, să trecem pragul Sălii Palatului, când ni se ordonă să ne întoarcem. “Nu e bine să intrăm printre primii, ceilalţi sunt nevoiţi să aştepte. Trebuie să înţelegeţi că nu toţi sunt plătiţi, unii vin de bunăvoie”, ne spune el, grav."
Citeşte continuarea pe adevarul.ro.