"Crin Antonescu şi Klaus Johannis au distrus tot ceea ce ar fi fost, după atîţia ani amărîţi, o schimbare de mentalitate şi conduită a omului politic în raport cu cetăţeanul. Un om nepătat şi un neamţ, care în tandem ar fi adus o altă faţă României. Totul s-a petrecut peste noapte. Primul a demisionat, plătind, poate, un post pentru soţia sa – altfel un preţ prea mic, o şansă pierdută de a fi preşedinte al ţării: un nou mod de a spune „Mihaela, dragostea mea“ şi de a confunda patria cu o femeie. Ca şi cum am fi putut uita că Traian Băsescu a mai învins un potenţial candidat liberal, pe „Dragă, Stolo“. Al doilea, Johannis, sas fiind, a fost umilit o dată la Bucureşti de tranzacţiile neştiute, probabil, ale lui Crin Antonescu. Acesta demisionase. După care s-a răzgîndit. Degeaba, aşa cum se ştie. Dedesubturile unei demisii răzgîndite care a dat peste cap un partid şi a dus la fuzionarea sa prin absorbţie într-o numită alianţă de dreapta, din care lipseşte tocmai dreapta, de fapt un FSN, din care PNL a rămas doar cu numele, sînt deja istorie. Ea le va judeca, precum şi pe oameni.
Cauţionarea dispariţiei prin fuziune a valorilor unui partid e greu de imaginat. Pe domnul Klaus Iohannis îl înţeleg şi îl cunosc cumva: s-a decis să nu renunţe, după ce şi-a plătit singur benzina spre Bucureşti de două ori şi a candidat în prezenţa unui competitor fost demisionar. Congresul PNL a fost o bătaie de joc, un fel de Congresul al XIV-lea al PNL. Strecurată între orgoliul lui Johannis şi plictisul lui Antonescu de a conduce o ţară, a venit combinaţia potrivită găsită de Traian Băsescu, între slăbiciune şi vanitate, pentru a fabrica un cal troian, un congres prin care el a pătruns pe uşile deschise în singura cetate necucerită: Partidul Naţional Liberal", se arată într-o scrisoare deschisă a istoricului Marius Oprea, publicată de Observatorul Cultural.
