Scenariul că Toader a confundat procurorii nu stă în picioare. Pe unul îl cheamă Augustin, iar pe celălalt Cristian. Cristian Lăzăr este cel care a semnat ordonanța de clasare a dosarului lui Iohannis și nu Augustin Lazăr, actualul procuror general. Cu toate acestea, documentul incriminat de Tudorel Toader în cererea de revocare a procurorului general se regăsea în dosarul de candidat al domnului Augustin Lazăr. Cum o fi ajuns acolo? Printr-o eroare? Se poate. Dar dacă nu a fost vorba de o eroare?
Spectacolul este grotesc, dar și comic. Asistăm, parcă, la o proastă punere în scenă a piesei lui Ion Luca Caragiale ,,O scrisoare pierdută'', care dezvăluie moravurile electorale de la 1883. Nimic nu s-a schimbat. Tudorel Toader poate interpreta, cu succes, atât personajul ,,Cetățeanul turmentat'', cel care găsește scrisoarea, arma șantajului, cât și pe ,,Nae Cațavencu'', șantajistul care pierde alegerile în fața unui candidat impus de la centru. Și Lazăr ar putea interpreta dublu rol. Ar putea juca și personajul ,,Tipătescu'' și ,,Trahanache''. Nu am identicat-o încă pe ,,Zoe'', dar ar putea fi grefiera care a comis ,,eroarea''.
Eroare sau nu, scandalul declanșat de Toader prin popularizarea existenței documentului cu pricina îl compromite atât pe Augustin Lazăr, cât și pe Iohannis. Existența acelui document în dosarul de candidat al lui Lazăr dă naștere multor speculații, iar faptul că Iohannis și-ar fi depus candidatura pe 20 septembrie 2014, la două zile după semnarea ordonanței de clasare a dosarului său, pătează, cumva, profilul de candidat imaculat al lui Klaus Iohannis.
Întreaga retorică de campanie a actualului președinte a plecat de la faptul că el nu avea dosar, în timp ce principalul său contracandidat, Victor Ponta, avea. Iohannis se putea înscrie în cursa pentru Președinție și cu dosar, dar a preferat să joace cartea politicianului imaculat, deși abia scăpase de dosar. I-a reușit, atunci. O să mai țină și în 2019?
