Presa românească a evoluat ca și societatea românească. Nu este nici mai bună, nici mai rea. Are și plusuri, dar și mai multe minusuri. După boom-ul economic din anii 2000, presa a devenit un important câmp tactic pentru serviciile de informații. Atunci a început să se vorbească cu insistență despre acoperiții din presă. Nu i-a demascat nimeni niciodată. Unul s-a deconspirat singur, iar în rest doar aluzii.
Jocurile importante nu le-au făcut însă acoperiții, ci patronii trusturilor de presa. Antrenați în lupta pentru influență și putere, aceștia au căzut în plasa unor politicieni slabi, care erau manipulați, la rândul lor, de serviciile de intelligence. Unii au sesizat asta și au devenit prudenți, alții au continuat să facă jocul serviciilor atât voluntar, cât și involuntar.
Un rol important în angrenarea presei în acest tăvălug al blaturilor dintre marile puteri ale statului l-au jucat și așa-zișii vectori de imagine, plătiți regește de patronii de presă. Aceștia au trasmis doar mesajele care trebuiau să se audă. Ulterior, jobul lor a fost preluat de tonomatele de presă. Despre vectorii de imagine ai vremii pot spune doar atât: bune condeie, urâte caractere. Unii dintre ei au devenit mai bogați decât cei de la care au ciugulit, dar asta este o altă discuție.
Verigile cele mai slabe în lanțul de complicități menționat s-au dovedit radiourile și teleleviziunile, în special cele de știri, unde s-au purtat adevăratele confruntări - direct, sau prin interpuși. Aici, tonomatele de presă și-au desăvârșit ,,opera''. Atrași ca muștele de rahat, o serie de impostori fără scrupule au venit sub reflectoare ca să aducă în fața publicului mesaje bine țintite, pentru electoratul de dreapta, sau de stânga. Unii au făcut-o din vocație, iar trecerea la politică a fost lină, alții din slăbiciune și din dorința de a parveni prin orice mijloace.
Viitorul televiziunilor de știri devine însă incert, așa că câmpul tactic s-a mutat în online, o platformă media mult mai ofertantă și mai ușor de controlat. În online, omul contează mai puțin. Aici joacă un rol important mașinile, iar serviciile au acces la cele mai noi tehnologii.
În acest moment, este greu de spus cine este adevăratul păpușar. Jucătorii de astăzi ar putea fi, fără să-și de seama, simple marionete în câmpul tactic al serviciilor. Cam același lucru se întâmplă și cu presa. Bâjbâie printre multe necunoscute și multă intoxicare.