De ce a ales Iohannis războiul? De ce nu a ales o cale de mijloc? De ce nu lasă opoziția să-și exercite rolul democratic? Sunt doar câteva dintre întrebările legitime pe care și le pun mai toți alegătorii care nu se lasă manipulați.
Președintele a ales să plece singur la război, căutând aliați în stradă. De ce? Pentru că opoziția este neputincioasă. Ar vrea să depună o moțiune de cenzură, dar cu ce rezultat? Matematic vorbind, PNL plus USR nu înseamnă decât 28 la sută, PMP joacă la două capete în ceea ce privește grațierea, iar UDMR este pro PSD-ALDE. Cu alte cuvinte o moțiune de cenzură în acest context ar fi absolut inutilă.
De ce a respins președintele coabitarea? Greu de răspuns, dar nu imposibil. Poate că nu a avut niciodată de gând să joace această carte, sau poate că a avut mari îndoieli în ceea ce privește corectitudinea și sinceritatea partenerilor...
Cele două ordonanțe privind grațierea și modificarea Codului Penal, girate de Dragnea, au rupt, practic, toate punțile de dialog. E limpede că aceste inițiative urmau să fie promovate ocult, pe ușa din dos. Iohannis a reușit însă să împiedice acest lucru și asta este lăudabil. Faptul că aceste inițiative au intrat în dezbatere publică și pe circuitul normal de avizare lăsa însă o portiță de dialog și de reintrare în normalitate, fără lupte de stradă, fără sânge pe pereți. Pentru asta era însă nevoie de multă maturitate de ambele părți. Clasa politică românească stă însă prost la acest capitol.
Ce rezolvă referendumul? Nu prea multe, iar părerile sunt împărțite în ceea ce privește demersul. Fostul președinte al Curții Constituționale Augustin Zăgrean susține că „preşedintele României poate cere, în baza articolului 90 din Constituție, să-şi exprime, prin referendum, voinţa cu privire la probleme de interes naţional”. Apare însă o problemă în ceea ce privește definirea problemelor de interes național. Articolul 12 din Legea 3/2000 care reglementa această listă a fost declarat neconstituțional, ceea ce i-ar permite președintelui să decidă singur care sunt problemele de interes național.
Constituția spune însă foarte clar următoarele: „Nu pot face obiectul iniţiativei legislative a cetăţenilor problemele fiscale, cele cu caracter internaţional, amnistia şi graţierea.” Cu alte cuvinte, dacă cetățenii nu au drept de legiferare asupra amnistiei și grațierii, nu se pot pronunța nici la referendum. Și atunci, de să facem referendum?
Este atât de greu să învățăm să coabităm? Problemele cruciale nu se rezolvă în stradă...