Cu doar două luni înainte de primul tur al alegerilor prezidențiale, scena politică românească oferă un spectacol ieftin. Guvernul Dăncilă este blocat în proiect și se pregătește să meargă în Parlament pentru a cere un nou vot de încredere, după ce alde Tăriceanu a părăsit guvernarea.
Parlamentul este șubrezit de luptele intestine din PSD și ALDE, cândva parteneri de coaliție. Nemulțumiții din ALDE îi reproșează lui Tăriceanu ieșirea de la guvernare și alianța cu Pro România. În PSD, fidelii lui Dragnea fierb, pe la colțuri, că sunt ținuți pe linie moartă de Dăncilă și locotenenții Fifor și Teodorovici. Nici în Pro România atmosfera nu este calmă, dar, parcă, în ultimele zile nu a mai mârâit nimeni, nici măcar vocalii Tudose și Daniel Constantin.
Și în tabăra Opoziției situația este aproape similară. Orban anunță de două săptămâni o moțiune de cenzură pe care nu are curaj să o depună, pentru că șansele de reușită sunt mici. Dovadă circul de marți din Senat, când scaunul deținut de trădătorul Tăriceanu a fost ocupat de trădătorul Meleșcanu, încă membru ALDE. Nici în USR-PLUS bărbăția nu dă pe dinafară. Dan Barna ar vrea să intre la guvernare, doar în urma anticipatelor și abia după ce ajunge președinte.
De fapt, Opoziția nu vrea să preia guvernarea în acest moment. Opoziția este focusată doar pe alegerile prezidențiale. În acest context, zbaterea premierului Dăncilă de a guverna, chiar și șchiop, merită consemnată.
În această vâltoare, care nu promite nimic bun, prestația prezidențiabililor este lipsită de substanță. Iohannis este mai apatic ca niciodată, Barna este euforic, iar Dăncilă, care va deconta, probabil, o nouă înfrângere a PSD, este un candidat kamikaze. Singura pată de culoare, în sensul bun, este Theodor Paleologu, candidatul PMP. Despre independentul Mircea Diaconu, sprijinit de ALDE și Pro România, nu sunt multe de spus, dar ca actor merită respectat.
Vom avea o finală tristă Iohannis - Barna, cu posibile surprize.
