De mutarea liderului PSD depinde, în mare măsură, liniștea socială. Este greu însă de anticipat ce va alege. Se joacă dur, iar taberele se repoziționează continuu. Dragnea are în spate 3,5 milioane de voturi, adică 40 la sută dintre voturile celor care au venit la urne, iar Iohannis are în spate strada, instituțiile implicate în lupta anticorupție și apatica opoziție. La acestea se mai adaugă presiunea mediului de afaceri și a marilor cancelarii occidentale.
Singura certitudine a acestor zile, cel puțin la nivel declarativ, este că Iohannis nu își dorește, pentru moment, alegeri anticipate, iar Liviu Dragnea a renunțat, tot pentru moment, la ideea suspendării președintelui. De aici trebuie plecat. Este evident că Guvernul Grindeanu este iremediabil compromis. De promovarea OUG 13 este vinovat întreg cabinetul, nu doar ministrul Iordache. Va avea însă Dragnea înțelepciunea să renunțe la Grindeanu? Va avea Grindeanu decența să facă un pas înapoi? Se va mulțumi Iohannis doar cu demisia lui Iordache? Vom vedea... Cineva trebuie să facă însă un pas înapoi, altfel există pericolul real ca ambele tabere, mânate deopotrivă de intenții bune, să pună în pericol parcursul euroatlantic al țării.
Ne place sau nu, în urma alegerilor din 11 decembrie s-a conturat, prin vot democratic, coaliția PSD-ALDE. Această coaliție are dreptul, legal, de a guverna, dar nu oricum, ci în spiritul legii. Asta trebuie să înțeleagă Dragnea și toți simpatizanții săi. Câștigarea alegerilor nu este un privilegiu, ci o povară care pune la încercare marile caractere.
Deci, cine face pasul înapoi? În mod normal, cedează cei care au greșit... Dar ce mai este normal în politica românească?
