Au existat multe încercări de a înţelege Rusia prin subdivizarea ei. Este Rusia un stat feudal supus stăpânilor şi regulilor acestora sau există patru Rusii divizate geografic şi socio-economic , aşa cum afirmă de omul de ştiinţă Natalia Zubarevici? – se întreabă Mark Galeotti.
Concepţia cercetătorului american Mark Galeotti este că pe lângă aceste formulări noi ar trebui să vedem statul rus şi societatea divizate în trei componente care se află într-o concurenţă una faţă de alta. Această diviziune se va vedea tot mai clar în 2016 şi va defini viitoarea traiectorie a Rusiei şi eventuala ordine în perioada post-Putin.
Cele trei Rusii
Rusia are un lucru de făcut: să se raţionalizeze. Mark Galeotti declară că nu este vorba despre un imperialism neo-fascist, nici despre o cleptocraţie necontrolabilă, în care totul este jefuit şi canalizat în conturi bancare străine. În Rusia există ineficienţă, există corupţie, ce se află aparent în creştere ca urmare a diminuării veniturilor funcţionarilor, dar la general statul funcţionează. Se construiesc drumuri, gunoaiele se strâng, profesorii predau, iar poliţia funcţionează. Majoritatea oamenilor vor să muncească normal şi să-şi trăiască visul rusesc, cel de a avea o viaţă „normală” într-o „Rusie Normală”.
Putin, marele ideolog
Cu toate acestea, statul nu poate fi redus la o cleptocraţie, deoarece în vârful piramidei puterii naţionale se află cea mai mică şi probabil cea mai periculoasă încarnare: „Rusia Ideologică”. Nu putem pune la îndoială faptul că, spre deosebire de începutul preşedinţiei sale, Vladimir Putin nu este condus acum de un interes economic personal, ci de un program ideologic, o viziune asupra unei naţiuni ce îşi are locul său de merit în istorie şi în lume. El a adus în anturajul său o cohortă de oameni care gândesc ca el sau cel puţin sunt dispuşi şi capabili să joace acest rol, iar aceşti oameni se află la conducere.
Cleptocraţii ajung uneori în Rusia Normală dacă vor, pentru a semna un contract de achiziţii, pentru a impune o hotărâre, însă ideologii sunt cei care au ultimul cuvânt. Încă de când a fost anexată Crimeea, forţa principală a politicii naţionale a fost îndreptată spre o confruntare geopolitică ce a lovit direct în inima intereselor cleptocraţilor. Aceştia nu au mai avut dreptul să-şi transfere activele unde îşi doresc. Dincolo de faptul că aceste două blocuri au colaborat fără probleme în trecut, există indicii că „ideologii” concep obiceiurile parazitare ale „cleptocraţilor” drept o ameninţare, în condiţiile în care resursele, şi aşa puţine, urmează să se focuseze mai direct spre un proiect ideologic. Exemplul este demisia şefului de la Căile Ferate, Vladimir Iakunin, dar şi lupa anticorupţie care nu este una falsă ca de obicei.
Mai multe pe Adevarul.ro
