Horia Georgescu a declarat, într-o emisiune la B1 TV, că despre cazul Mircea Diaconu se va discuta din nou, dacă acesta va fi votat europarlamentar, pentru că validarea mandatelor este cerută de Parlamentul European, inclusiv sub aspectul incompatibilităţilor, validare care se face de către Autoritatea Electorală Permanentă.
Cine este procurorul Cezar Voicu
Un alt lucru care ridică semne de întrebare se referă la procurorul Cezar Voicu, cel care a cerut instanței Tribunalului București să-i admită lui Mircea Diaconu candidatura la europarlamentare, chiar dacă era incompatibil, potrivit hotărârii Înaltei Curți de Casație și Justiție. Voicu a fost colaborator al Securității. Potrivit documentelor CNSAS (adeverința nr. 1132 din data de 19 iunie 2012), Cezar Sorin Voicu a fost recrutat de Securitate în februarie 1989, când a semnat un angajament cu numele conspirativ „Vlad”. Însă el nu a fost declarat colaborator al Securității ca poliție politică (vezi nota CNSAS).
Este de neînțeles, însă, de ce un magistrat, ca procuror de ședință, a cerut nerespectarea unei decizii date de Înalta Curte de Casație și Justiție, scrie Romanialibra.ro. Instanța supremă, prin sentință definitivă, l-a declarat incompatibil pe Mircea Diaconu deoarece a ocupat simultan două funcții publice, adică era în același timp directorul Teatrului Nottara și parlamentar, situație interzisă de lege.
Decizia de incompatibilitate atrage după sine o pedeapsă administrativă potrivit căreia persoana incompatibilă nu mai poate ocupa, timp de trei ani, nici o funcție publică (de ales sau de numit). În baza acestei decizii definitive de incompatibilitate, Diaconu a fost obligat să părăsească Parlamentul României.
Ei bine, domnul magistrat Cezar Sorin Voicu, deși ca procuror de ședință trebuia să apere legea (în acest caz, legea incompatibilităților), în procesul lui Mircea Diaconu a pus concluzii de ADMITERE a contestației acestuia, împotriva deciziei Biroului Electoral Central de a-i respinge candidatura.
Judecătorul de ședință a ținut cont de solicitările procurorului și ale lui Diaconu. La fel a procedat și judecătorul de la instanța superioară, care încă nu și-a motivat decizia.
Se pune întrebarea legitimă: dacă instanțele inferioare NU RESPECTĂ o hotărâre definitivă a Înaltei Curți, de ce magistrații nu sunt pedepsiți cu închisoare, așa cum sunt pedepsiți oamenii obișnuiți, cu până la doi ani de pușcărie, în cazul în care mută un țăruș, nerespectând o hotărâre judecătorească definitivă?
