Redăm un fragment din interviul acordat de analistul politic pentru Agerpres
Care au fost cele mai importante evoluții pe care le-ați observat în România, de la prima dvs. vizită în timpul regimului comunist, până la următoarele vizite din 2013 și 2014?
Robert D. Kaplan: În 1981 și, de fapt, de-a lungul anilor 1980, România era cea mai deprimantă, retrogradă țară dintre membrele Pactului de la Varșovia. Era săracă, avea un nivel al totalitarismului mult mai profund decât cel întâlnit în celelalte țări, fie că vorbim despre Bulgaria, Polonia, sau orice altă țară. România era cu mult în urmă. Totuși, în 2013, 2014, 2015 am constatat că România se descurcă surprinzător de bine. De fapt, cred că sistemul politic e mai sănătos decât cel din Polonia, mai sănătos decât cel din Ungaria, mai sănătos decât cel din Bulgaria. E greu să găsești o fostă țară membră a Pactului de la Varșovia în care politica și economia să fie la un nivel atât de bun ca în România. Știu că românii se plâng mereu, mă aud și spun că e o prostie, asta nu merge bine, cealaltă nu merge bine, e prea multă corupție etc. Dar ideea e că românii se concentrează asupra lucrurilor importante. S-au săturat de corupție. Acesta e un lucru bun, nu e un lucru rău. Au un președinte care nici măcar nu e etnic român, e etnic sas. Acesta e un lucru bun, pentru că arată că populația nu mai gândește în termeni etnici, gândește în termeni universali, caută o conducere necoruptă, stabilă, tehnocrată, modernă. Populația asta cere și, treptat, asta obține. Rata creșterii economice a României este la un nivel ridicat în comparație cu cele din restul Europei.
De ce România? Scrieți în noua carte: "Cu cât aveam mai multe ocazii să scriu pe îndelete despre alte părți ale lumii, cu atât voiam mai degrabă să mă întorc în România și să completez imaginea pe care mi-o formasem din vizitele anterioare." Ce anume v-a stârnit acest interes față de România?
Robert D. Kaplan: În primul rând, România mi-a schimbat viața profesională. Când am venit din Orientul Mijlociu în România, în 1981, brusc am devenit vădit conștient de cea mai mare dramă a celei de-a doua jumătăți a secolului XX, criza comunistă din Europa, iar România era în centrul acestei drame. Prin urmare, m-a făcut conștient de istoria care se petrecea în timpul vieții mele, m-a făcut conștient și curios la nivel intelectual într-un mod pe care nu-l mai experimentasem până atunci. Deci, după acea vizită în România, viața mea profesională a luat o direcție pe care a rămas până acum, timp de trei decenii și jumătate. Și, deși România nu e un subiect de știre într-un sens internațional, nu e Irak, nu e Siria, nu e Ucraina, am descoperit că istoria și cultura română sunt fascinante, un amestec al vestului latin și al estului grec ortodox.
România are un nou ambasador la Washington D.C., George Maior, iar Statele Unite ale Americii au un nou ambasador la București, Hans G. Klemm. Cum vedeți evoluția parteneriatului strategic dintre cele două țări, din perspectiva efortului diplomatic de a consolida relația bilaterală?
Robert D. Kaplan: Cred că România și Statele Unite sunt mai apropiate acum decât ar putea spera cineva, pentru că România e o țară din Europa Centrală și de Est care nu are un partid pro-rus, o facțiune pro-rusă. Românii sunt orientați către vest, vor un guvern pro-occidental și sunt aliați naturali ai Statelor Unite. Mai ales de când Polonia a început să treacă prin niște momente mai dificile pe plan intern, pe plan politic, cred că americanii și românii, din punct de vedere diplomatic și strategic, au o viziune similară la un nivel care nu poate fi contestat. E greu să ajungi la o relație mai apropiată decât aceasta. Desigur, dați-mi voie să adaug, România ar vrea ca administrația Obama să facă mai multe, evident, ar vrea o politică externă americană mai puternică față de Europa Centrală și de Est, vizavi de Rusia. Prin urmare, România nu va obține tot ce vrea, dar având în vedere haosul și realitățile istoriei, cred că relația româno-americană este foarte sănătoasă.
După cel de-Al Doilea Război Mondial, românii așteptau venirea americanilor. În 2007, România a devenit membru al Uniunii Europene. Credeți că în contextul actual afinitatea românilor înclină mai mult spre SUA sau spre Europa, sau este orientată în egală măsură către ambele?
Robert D. Kaplan: Românii ar vrea ca Europa să aibă succes. Dar Europa nu are succes, să fim sinceri. Problemele din Uniunea Europeană sunt profunde, sunt extrem de grave, prin urmare românii, precum și alte popoare din Europa Centrală și de Est, fie din țările baltice, fie din Polonia, înclină din ce în ce mai mult către Statele Unite, pe măsură ce văd Europa pierzându-și puterile. Să privim lucrurile în felul următor. Cu cât UE devine mai slabă, cu atât NATO devine mai slab, pentru că cele două sunt interconectate. Dacă sunt semne de întrebare cu privire la NATO și la UE, atunci Bucureștiul, Varșovia, Tallinnul etc. trebuie să se orienteze către Washington pentru un anumit ajutor și apărare.
Există un obiectiv final al Rusiei cu privire la granițe și sferele de influență și care ar fi poziția României pe această ipotetică hartă geopolitică?
Robert D. Kaplan: Nu cred că Rusia are un obiectiv final. Să ne amintim că Rusia e o putere militară nesigură care a fost invadată de-a lungul secolelor de germani, francezi, suedezi, lituanieni, polonezi și alții, dacă ne uităm în istoria îndepărtată. Deci oricine va conduce Rusia va fi nesigur. Astfel, Rusia caută o zonă-tampon tradițională de influență în Europa Centrală și de Est ca să se protejeze. E normal. Ce nu e normal e natura regimului rus. Dacă în Rusia ar fi un regim mai democratic, al unui stat de drept, atunci influența Rusiei în Europa Centrală și de Est nu ar fi un lucru atât de rău. Natura regimului rus e problema, nu dorința naturală a Rusiei de a avea o zonă-tampon de influență în Europa Centrală și de Est.
România încearcă să convingă NATO să creeze o flotă stabilă în Marea Neagră, ca răspuns la anexarea Crimeii de către Rusia. Considerați că este oportună întărirea flancului estic al NATO?
Robert D. Kaplan: Da, cred că este. Cred că se pot face mai multe lucruri. Mi-ar plăcea să văd mai multe trupe americane în Europa, cu caracter permanent în Europa, nu doar venind și plecând, mi-ar plăcea să văd poate o brigadă sau două de militari americani revenind în Europa, după ce au fost retrase acum câțiva ani. Cred că prezența e foarte importantă, pentru că atunci când o țară detașează militari în străinătate, forțe terestre, practic spune lumii și adversarului că e dispusă să verse sânge în baza unor principii. Deci cred că administrația Obama poate face mult mai mult.
Ați putea să mai prezentați câteva detalii despre noua dvs. carte?
Robert D. Kaplan: Aș vrea să mai spun încă un lucru despre carte. Cartea este despre România, dar am folosit România ca un mod de a vorbi despre subiecte de amploare, de a vorbi despre Războiul Rece, despre epoca lui Putin, de a vorbi despre Holocaust, de a vorbi despre imperialism, despre imperialismul rus, imperialismul austro-ungar, imperialismul turc și bizantin. Prin urmare, este o carte despre o singură țară, dar am folosit această țară pentru a discuta despre subiecte globale.
Volumul în limba engleză va fi lansat la sfârşitul acestei săptămâni în cadrul unui eveniment găzduit de Ambasada României din Washington D.C. În primăvară cartea va fi tradusă în limba română, iar în luna mai autorul va face un turneu de promovare a cărţii în România.
Cartea a mai avut o lansare la Carnegie Council strict pentru publicul american, în care autorul a vorbit despre George Maior.
„Fostul şef al Serviciului Român de Informaţii, George Cristian Maior, a fost unul dintre cei mai respectaţi oameni din România, pentru că a fost perceput ca un personaj curat. Astăzi, rolul unui serviciu de informaţii, într-o ţară ca România, este să lupte împotriva corupţiei şi să lupte împotriva implicării ruseşti în companii. Cam despre asta e vorba. Vedeţi, se derulează toate aceste investigaţii care vizează corupţia din România, iar serviciul intern de informaţii joacă un rol în asta. Joacă un rol alături de procurori. În mod ironic, se întâmplă ca serviciul de informaţii interne din România să aibă o reputaţie foarte bună acum, în ciuda faptului că în timpul Războiului Rece acest serviciu era cel mai detestat şi cel mai temut. Totul se schimbă. Dar nu poţi avea o democraţie stabilă fără un serviciu de informaţii curat. Pentru că ai nevoie de serviciul de informaţii, mai ales în aceşti ani în care avem de-a face cu cyber-hacking-ul. Serviciul de informaţii este în linia întâi mai mult decât structurile militare. Mai ales după acest imperialism rusesc pe care îl observăm cu toţii“, declara, la acel moment, Robert Kaplan.
Robert D. Kaplan este autorul a 16 cărți de politică externă și călătorie traduse în numeroase limbi, fiind desemnat de două ori de către revista Foregin Policy printre "Primii 100 de gânditori ai lumii".
