"Corupția este considerată, la noi, un instrument foarte eficace în lupta politică. Cel mai eficace, dat fiind că în materie de competențe, de programe și de oameni de calitate, partidele nu se prea pot întrece. Ce diferențiază la ora actuală partidele este un singur lucru: unii sunt cu corupția, iar ceilalți sunt cu anticorupția în gură. De aceea a ajuns corupția să țină atât de mult afișul", a spus Pippidi.
Aceasta a punctat că clivajul dintre cele două tabere a existat încă din 2004, din perioada lui Adrian Năstase:
"Acest clivaj a fost creat de noi, în anul 2004, cu Coaliția pentru un Parlament Curat, când PSD-ul sub Adrian Năstase ajunsese la o dominație extraordinară și la o politizare foarte profundă a statului și a administrației, la un control mare în media. Opoziția era slabă și divizată și, gândindu-ne noi atunci – eu, de fapt, că trebuie să-mi asum răspunderea - ce anume ar putea diferenția pe unii de alții, ne-am dat seama că PSD fusese la guvernare o perioadă foarte mare de timp. 10 ani din 14 ani de democrație. Iar partidele de opoziție, împreună toate, fuseseră 4 ani. Ceea ce înseamna că oportunitățile de corupție variaseră foarte mult de la unii la alții și că la PSD avuseseră ocazia și erau extraordinar de corupți, în timp ce, la partidele de opoziție, mult mai puțin. În acel moment, mie mi-a devenit clar că în alegeri tema principală trebuie să fie corupția, deoarece va dezavantaja PSD și va avantaja opoziția de atunci. A lipsit foarte puțin ca România și Bulgaria să nu intre în UE, așa că am făcut acest mare efort de teamă că PSD nu va duce țara în UE. Am creat ceva care a avut un succes atât de mare la alegerile acelea din 2004, încât ca devenit instrumentul favorit al anumitor partide, cărora li s-a părut că din asta trebuie să trăiască, în loc să dezvolte altă zonă de programe și să înțeleagă corupția și anticorupția așa cum trebuie: ca parte a unui program mai larg de bună guvernare. Țările care au reușit în materie de bun control al corupției nu au reușit pentru că și-au propus să lupte cu corupția, ci pentru că și-au propus să aibă o administrație normală, o economie performantă și ca să realizezi toate aceste lucruri, evident, trebuie să ai un bun control al corupției".
Pe de altă parte, politologul a spus că preşedintele Klaus Iohannis nu a avut o strategie clară împotriva corupţilor, şi a punctat că nu este "atât de impecabil pe cât îl credem":
"În mod normal, ar trebui să ai un președinte care să-l medieze. Acest lucru nu s-a întâmplat. Președintele nostru nu a avut o strategie și nu este clar, în afară de strategia de a fi reales, ce vrea el. Sigur, e bine că nu e cu ei. Că nu semnează și el documente din care să-și elimine propriile conflicte de interese, mai ales că vedem că le are. Nu era așa impecabil cum l-am crezut noi. El ar trebui să aibă poziția asta constituțională. În Italia, partidele au sfârșit prin a se uni contra anticorupției. Și după o anticorupție care băgase în pușcărie jumătate de Parlament, ceea ce sunt sigur că la ora asta și-ar dori și românii, pentru că sunt foarte nerealiști și a apărut un populism anticorupție. La ora asta, mulți dintre cei întrebați spun că oamenii sunt buni și politicienii sunt răi".
