Zăpada acoperă faptul că ce vedeţi aici este o groapă de gunoi enormă care se întinde cât vezi cu ochii, în toate direcţiile. În mijloc se află locul activ al depunerilor. Înalt de 100 de metri, este pur şi simplu uriaş. Pe el, ca furnicile umane, muncitorii scobesc după orice. Dar locul acesta există în interiorul Europei. Nu sunt refugiaţi sau migranţi economici, ci săracii României. O subclasă nevoită să caute în gunoi ca să trăiască.
Gunoierii primesc o cotă parte mică pentru a aduna deşeuri reciclabile. Într-o vreme, le puteau lua ei pentru a le vinde, dar nu şi acum. Sunt sclavi economici, efectiv forţaţi să trăiască aşa.
Familiile trăiesc printre gunoaie. Zece persoane împart această cameră. Sunt de toate vârstele şi stau laolaltă. Condiţiile de viaţă dau o nouă dimensiune cuvintelor "de bază". Pârlesc porcul înainte să-l prepare pentru masă. Nimic nu rămâne nemâncat.
Nimeni nu vrea să trăiască sau să lucreze într-un asemenea loc, dar aceşti oameni nu au de ales. Nu e de mirare că îşi doresc să plece. În multe aspecte, nu este nicio diferenţă între ei şi refugiaţii şi migranţii economici care se varsă în Europa. Desigur, o diferenţă majoră este că ei se află deja în Europa. Sunt europeni, dar nu se bucură de niciunul dintre beneficiile despre care noi credem că ni se cuvin.