Sentimentele pe care le aveau atunci erau confuze, spun clujenii care în decembrie 1989 au ieșit în stradă, în bătaia gloanțelor. Pe de o parte se simțea un fel de bucurie, că va cădea regimul, pe de altă parte era spaima că armata trăgea fără milă în oameni.
Mircea Machek avea 22 de ani în momentul când a izbucnit Revoluția. Abia venise din armată și era tăticul unei fetițe de nici 5 luni. Urmărise cu sufletul la gură evenimentele din Timișoara și îi spunea soției că și el va ieși în stradă dacă izbucnește Revoluția la Cluj.
„Soarta a făcut ca soția să să fie internată în spital în perioada aia. Aveam o fetiță de 5 luni, m-am dus, mi-am lăsat fetița la socri, care stăteau în Mănăștur, am luat troleibuzul și am venit aici (În Piața Unirii n. red). Nu știam ce e, auzisem că la Conti s-a tras. Am început să strigăm să ne lase să mergem înspre morți, înspre răniți, care erau acolo în fața Continentalului.Nu se putea tece, soldații erau grupați pe rânduri, dintr-un trotuar în altul”, a spus pentru Vocea Transilvaniei, Mircea Machek
