Lipsa unui drum asfaltat care să facă legătura între sat şi comunele vecine e un chin, mai ales pentru aprovizionare pe timpul iernii. Maşinile nu pot ajunge în sat şi se circulă doar cu căruţa.
Copiii însă sunt cei mai năpăstuiţi, pentru că zilnic au de mers prin noroi şi gropi, 4 kilometri până la şcoală. Îşi iau preventiv două rânduri de pantoloni şi se încalţă cu cizme de cauciuc pentru a nu ajunge prea murdari în clase. În plus, drumul trece prin pădure şi pot apărea oricând animale sălbatice.
După drumul de coșmar către şcoală, copii se opresc la o localnică unde îşi lasă încălţările şi pantalonii plini de noroi.
Primarul susţine că a mai pietruit drumul, însă nu sunt bani pentru asfaltare. Între timp, copiii şi părinţii speră să aibă parte de vreme bună, că de primari gospodari, nici gând.